Calatorie in Africa : Tovarasul meu de drum
de Vasile Alecsandri
Dlui l. Alecsandri
Iubite frate! -De 12 ani acum, de cand calatoresc prin deosebitele parti ale lumii, tu ma urmaresti cu ochii si cu sufletul. Dulcea iubire de frati, care ne leaga impreuna, naste in inima ta o grija tainica asupra soartei mele de calator, soarta expusa la tot soiul de intamplari, si adeseori de pericole. De aceea preocuparea mea cea mai necontenita este de a-ti scrie din toate colturile pamantului unde ma aflu, pentru ca sa-ti dau semn de viata si sa te indemn a fi linistit in privirea mea, caci este un Dumnezeu priitor pentru calatori. Eu acum am sosit la Gibraltar, aceasta stanca uriasa acoperita cu tunuri englezesti; si peste cateva ore plec la Maroc, spre a vizita in graba coastele Africii, pan-a nu intra in Spania.
De vroiesti a cunoaste cum am facut drumul pana aici, iti trimit jurnalul meu de calatorie. Adio; ia-ti copilita pe brate si spune-i ca mosul ei are sa-i aduca de jucarie pe sultanul de Maroc.
(Gibraltar, 1853)
Tovarasul meu de drum
Ma aflam de o luna la Biarit, oras mic, pierdut in fundul golfului de Gasconia, pe tarmurile Oceanului, si imi petreceam zilele intr-o necurmata placere. De la fereastra salonului meu, ochii mei se primblau fara satiu, cand pe albastra si mult mareata intindere a marii, cand pe tainica nemarginire a cerului. inchipuirea mea, urmand zborul ochilor, se legana pe varful argintiu al valurilor si, lunecand pana in fundul orizontului, mergea adeseori de se oprea, ca o pasare calatoare, pe catargele corabiilor ce treceau in departare. Cate voiajuri placute am facut astfel! cate tarmuri frumoase am vizitat, fara a ma misca de pe jilt!
Cand rasarea soarele si intindea un val de aur pe fata oceanului, ma coboram degraba pe malul nisipos si ma aruncam in valuri.
Racoarea lor ma patrundea si imi cauza o multumire nespusa; miscarea lor ma legana ca pe un copil in bratele mamei sale. insa, desi cateodata imi treceau pe deasupra capului valuri mari si ma faceau sa inghit fara voie apa amara si sarata, desi alta data ele, zdrobindu-se chiar in pieptul meu, imi frangeau salele si ma dau peste cap, aceste mici intamplari adaugau o noua multumire petrecerii mele de inotator.
intr-o zi, insa, marea fiind linistita si limpede, ma departai de mal mai mult decat obisnuit, inotand pe spinare fara a vedea incotro ma indreptam, caci ochii mei, tintiti pe bolta cereasca, admirau formele fantastice ale norilor.
Deodata capul meu se ciocni de un alt cap ce venea spre mal, si carambolul fu atat de tare, incat ma cufundai ametit, pana ce atinsei fundul. Fiind insa ca nu aveam gust nicidecum de a ramanea acolo, ma izbii puternic in sus, si intr-o clipala parui in fata apei, boldind ochii de jur imprejur cu oarecare spaima. Atunci vazui chiar linga mine, iesind din mare, capul cu care ma ciocnisem si care era dreapta proprietate a unui tanar englez.
Ne uitaram unul la altul cu multa mirare si putina manie si, inchinandu-ne apoi ca intr-un salon, legaram o convorbire foarte interesanta intre noi:
- Frumos carambol am facut impreuna! Oceanul a slujit de biliard si capetele noastre de bile.
- O! ies.
- Te-am lovit tare?
- O! ies.
- imi pare foarte rau. Te-ai cufundat adanc?
- O! ies, pana in fund.
- Ca si mine; si ai inghitit ceva apa sarata ?
- O! ies, ca vro doua litre.
- si eu nu mai putin. Esti englez, domnule?
- O! ies; dar d-ta ?
- Roman!
- De la Roma?
- Ba de la Moldova.
- Hau!
Trebuie sa fac aici o observare. in convorbirea englezilor cuvantul afirmativ O! ies! (asa) si exclamarea hau! joaca un rol foarte mare; ele corespund cu caracteristicul ihi si cu poznasul elei al romanilor.
Dupa aceasta scurta convorbire, englezul si eu plecaram catre mal, inotand unul langa altul, si, pan-a nu ajunge, tovarasul meu zise:
- M-am scaldat asta-primavara la Cadix in Marea Mediterana si m-am inecat de doua ori...
- si n-ai murit nici o data?
- Nu.
- Bravo! Esti tare la viata.
Englezul meu incepu a rade cu multumire si ma intreba de cunosteam Cadix?
- Nu-l cunosc inca, ii raspunsei; dar am de gand a pleca din Biarit peste trei zile, pentru ca sa intreprind un voiaj in Spania.
- Hau!... Ai de gand sa mergi in Spania?
- Dar; am de mult dorinta de a vedea aceasta tara plina de minuni.
Englezul se opri putin, inotand in loc, si imi zise:
- Domnule, am facut cunostinta impreuna prin un chip neobisnuit, lovindu-ne in capete si inecandu-ne pe jumatate, pan-a nu ne vedea la fata. Toate aceste imprejurari ma fac a dori cunostinta d-tale mai de-aproape si ma indeamna a te ruga sa-mi dai voie ca sa te intovarasesc in calatoria d-tale.
Aceasta propunere neasteptata ma facu si pe mine sa ma opresc in loc si sa arunc un hau englezesc.
- Bine, domnule, ii zisei, nu este o luna de cand ai vizitat Spania, si acum vrei iar sa incepi acest voiaj ?
- O! ies! daca ma primesti ca tovaras de drum.
- Te primesc cu mare multumire.
- Cand plecam?
- La 18 a lunii, adica peste trei zile.
- si unde ne intalnim in ziua plecarii?
- in Baiona, pe Piata de Arme.
- Prea bine; adio.
- A revedere.
Iata cum se intampla de-mi gasii un tovaras de calatorie tocmai in fundul Oceanului.
Calatorie in Africa : Tovarasul meu de drum
Calatorie in Africa : Malposta
Calatorie in Africa : Tuluza, Nima, Marsilia
Calatorie in Africa : Pe mare
Calatorie in Africa : Muntele de foc
Calatorie in Africa : Cel intai pas in lume
Calatorie in Africa : Tanger si Maroc
Calatorie in Africa : De la Tanger la Tetuan prin muntii Uadras
Calatorie in Africa : De la Tanger la Tetuan prin muntii Uadras - continuare
Aceasta pagina a fost accesata de 9800 ori.
