12 Cateva cugetari: Geanta lui Mos Cosma
de Vasile Alecsandri
Mos Cosma era pe la 1872 (zic era pentru ca nu stiu de mai traieste inca) un batran ca de 60 de ani, cu fata curata ca inima lui, cu barba si plete albe, cu ochi vioi de om de munte, cu spirit glumet, dar intelept, cu graiul vesel si dezmierdator. El locuia din copilarie la Vrancea si era cunoscut sub denumirea de Mos Cosma Vioara, caci era lautarul nuntilor si al horelor si purta pretutindeni cu el o mica vioara, pe care o tinea intr-o geanta de piele impreuna cu niste hrisoave de o veche razesie pierduta prin judecati. Acest instrument primitiv compunea toata averea lui, insa mai avea el o comoara nepret uita, care platea milioane in ochii mei, si acea comoara era memoria rara in care se pastrase multime de cantece batranesti, balade, legende, traditii istorice, tot ce caracterizeaza pe un bard poporal.
Mos Cosma, in primavara anului 1872, veni la Mircesti, trimis de un fost servitor al meu, care imi cunostea gusturile, si care se asezase de trei ani in muntii Vrancei. Acea vizita neasteptata am considerat-o ca o favoare cazuta din cer, caci zilele ce am petrecut cu el mi-au amintit frumosul timp al tineretii, pe cand am cutreierat o parte de munti si de vai ale Moldovei pentru descoperirea tezaurului de cantece poporale ce s-au publicat la Bucuresti. L-am tinut doua saptamani cu mine, dandu-i de mancat si de baut, daruindu-l cu haine si cu bani, si primind de la el o colectie de balade si de diverse alte poezii vechi, pe care le-am prescris din fuga in vreme ce el mi le-a cantat. in toata dimineata, ne asezam la umbra si ii ziceam in gluma:
— Mos Cosma, ce mai ai in geanta?
— Multe! cuconasule; imi raspundea unchiasul. Geanta mea ii ca izvorul cel bun; cu cat scoti din el, cu atat el da apa mai multa si mai limpede.
si apoi, acordandu-si vioara, bardul meu incepea a canta cu un glas dulce, desi cam ragusit de timp, si pe fiecare zi comoara ce adunam din gura lui crestea, crestea, fara ca sa ma pot satura de frumusetile ei. Astfel se face ca acum am dinaintea mea o movila de pietre scumpe amestecate la un loc, unele cam sterse, altele cam stirbe, insa toate pastrand o valoare necontestabila. Trebuie sa le curat, sa le dau forma si lustrul lor primitiv, sa le coordonez precum am facut cu cele publicate pana acum; si marturisesc ca perspectiva acestei lucrari imi produce aceeasi multumire ce trebuie sa o simta un amator de tablouri, care ar descoperi sub culorile afumate ale unei panze lepadate un tablou de al lui Rafael. insa ce-o fi devenit Mos Cosma? Ce-o fi devenit vioara lui ? Poate ca astazi au devenit cenusa! Iata una din sculele gentii lui:
Stroe Plopan
Sus pe muchea dealului
Merge-n voia calului
Un bujor de Capitan,
Capitan Stroe Plopan
Care poarta buzdugan.
El arunca ochi de sus
Cand pe valea din apus,
Cand pe sesul inflorit
Din a dreapta-n rasarit;
si tot cata ca sa vada
N-a zari cumva o prada
Ici in zare, colo-n zare
Dup-a inimii oftare.
Ciocarlia sus canta,
Iar voinicul tot cata
si din gura cuvanta:
„Caci nu am aripa ta
Ciocarlie nevazuta,
Pasarica-n cer pierduta!
Caci nu am eu zborul tau
Sa ma-nalt in cer si eu
Ca sa vad in departare
De vin hoardele tatare
Sa rapeasca si sa fure
Fete mari cu ochi de mure,
si copii de patru ani
Copilasi de cei balani!
Cum mergea si cum graia
Iata, mare, ca zarea
Lang-o apa, chiar pe mal,
Un foc mare stralucind
Printre salcii palpaind,
si-mprejurul focului
Trei tatari stand locului,
si frigand un miel furat
intr-o furca aninat;
Caii lor pasteau deoparte:
Iar la umbra, nu departe,
Se bocea o mandra fata
De o salcie legata,
si plangea biata copila
De umplea crangul de mila!
Dar paganii o priveau
si privind-o crunt radeau,
si ziceau in limba lor:
„Mult plateste ist odor,
Caci e fata de bun soi
si-i ca trestia la boi,
si-i ca luna la obraz,
Numai buna de-un viteaz.
Ghirai Hanul pentru ea
Ne va da chiar ce n-om vrea
si caftane de sultani,
si cincizeci de pungi de bani!“
Cat Plopan ii auzea
Calul iute-si repezea:
„Buna ziua, mai tatari!
Voi, de fete buni pradari!
Spuneti mie fara teama,
Fara teama dati-mi seama:
Ori vi-i roaba de vanzare ?
Ori vi-i roaba de schimbare?
De-i pe schimb, eu mult voi da,
Caci cu zile v-oi lasa;
De-i pe plata, eu sunt gata
De la voi sa cumpar fata
Nu cu aur si caftan,
Ci cu dari de buzdugan.“
Tatarimea iar radea;
Din trei unul raspundea:
„Auzit-ati, auzit
Pe romanul indracit?
Cica-i prins de mare dor
Ca sa mearga plutitor
Cand sub valuri, cand in soare,
Pe sub apa curgatoare,
Pan-in Dunarea cea lata,
Pan-in marea tulburata!...“
Vai de lume, vai de ea!
Bine vorba nu sfarsea,
Buzduganul se-nvartea
Ca un uliu s-abatea
Pe pagani in loc turtea;
Apoi mandru se-ntorcea,
La copila se ducea
si cu glas voios zicea:
„Cine-mparte, parte-si face
Cum ii dorul, cum ii place.
Pe tatari i-am impartit.
tie, draga fata-mare,
iti fac parte de scapare,
si-mi las parte pentru mine
Ca sa ma insor cu tine.“
Iar copila ce zicea?
Zau! ca nu se mai bocea
Paru-n fata-si aducea,
Cu voinicul se ducea!
Fie calea lor usoara
Cu foc lin la inimioara,
Cum e scris, cum e menit
Cand e timpul de iubit.
1. Boierii asezate de Alexandru -Voda cel Bun si Batran
2. Formula de afurisenie
3. Epitaful lui Prale
4. Fragmente dintr-o poveste
9. Cateva cugetari : Aghir
5. Rime defectuoase
6. Cateva cugetari
7. Cateva cugetari : Cuvinte vechi franceze din XV secol
8. Cateva cugetari : Stoicismul romanului
10. Cateva cugetari: Neculai Balcescu
11. Cateva cugetari: Cantecul Bucovinei
12 Cateva cugetari: Geanta lui Mos Cosma
Aceasta pagina a fost accesata de 1921 ori.
