7. Cateva cugetari : Cuvinte vechi franceze din XV secol
de Vasile Alecsandri
Renumitul autor francez Rabelais, nascut in Turena la 1438, a scris in limba uzitata pe timpul sau istoriile fantastice ale lui Gargantua si Pantagruel, doi giganti. Acele opere pline de eruditie si de filozofie ascunse sub un sir de tablouri cinice au avut un mare rasunet in Franta si sunt mult apreciate de filologii moderni. Rabelais, intr-o epoca de persecutari religioase, cand ideile de reforma in materie de credinta expuneau pe adeptii lui Calvin la supliciul arderii de vii, au avut curajul a strivi sub biciul satirei abuzurile, ereziile, prejudiciile si mai cu seama pedantismul si bigotismul ce domneau in secolul XV. infruntand fulgerele Vaticanului si ale Sorbonei, el trata de cagots, bigots, papegots, papelards, caphards etc. pe calugarii ce exploatau lumea in numele religiei, iar pe pedanti, care se incercau a latiniza intr-un mod grotesc limba franceza, ii numea: rapetasseurs de vieilles ferailles latines. Este de observat ca un fenomen foarte straniu se produce la toate popoarele in epoca lor de regenerare sau de decadenta si acel fenomen este ivirea pedantismului in domeniul literar. Astfel plantele parasite navalesc in gradini, umplu gazoanele, acopera drumurile nisipite si inadusa florile pe straturi. in Franta, pe timpurile lui Rabelais, ca si la noi astazi, aceasta calamitate se latise mult si produsese o scoala de pedanti intetiti care vorbeau si scriau o limba neinteleasa de nimeni, nici chiar de insisi, exemplu:
„Mon genie n’este point apte nate pour éscorier la cuticule de notre vernacule gallicique, mais vicevercement je gnave opere er par veles et rames je me cuite de la locupleter de la redundance latinicome etc.“
Ce ar fi devenit oare gratioasa limba franceza, daca rasul puternic al lui Rabelais nu ar fi imprastiat in vant fasciculele laureatului Helcienne de Crene, seful scoalei de rapetasseurs de vieilles ferailles latines!
O! Rabelais, fie-ti tarana usoara si memoria nepieritoare! Caci nu te scoli din mormantul tau, neimpacatule biciuitor de ridicole, ca sa te arati un moment printre noi si sa faci a reintra in intunericul lor Trisotinii si Vadiusii romani, acesti demni stranepoti ai lui Helcienne de Crene!
Natia franceza se mandreste cu drept cuvant de geniul profund si de spiritul galic al lui Rabelais, caci scrierile lui sunt un adevarat tezaur de eruditie, dar acele scrieri au totodata si pentru noi un interes nepretuit, fiindca ele contin multime de cuvinte romanesti uitate astazi in Franta si uzitate la noi cu propriul lor inteles. lata aici o mana de termeni vechi care sper ca vor destepta spiritul de investigare al filologiei noastre:
A
abscons
ascuns
ains
insa
aer
aer
absters
sters
ardz
ar
arse
arsa
accrésté
crestat, cu creasta
adiouda my
ajuta-ma
aigrest
agurida
apostole
apostol
aspre
aspru
arev
a ara: a brazdui
aurée
de aur
angust
ingust
angariez
angarii
alinter
a alinta. N.B. Comentatorii francezi confunda intelesul acestui cuvant, atribuindu-i aceeasi origine ca verbului ralentir.
B
barde
barda
baste
basta
botte
bute
bubelette
bubusoara
bouc
gura, a imbuca
basme
basma. N.B. Comentatorii il confunda cu beaume, balsam.
C
cere
ceara
cabres
capre
calloïer
calugar
coubte
cot
crediteur
creditor
coudignac
chitonac
christian
hristian: crestin
cobbit
scobit
crud
crud: necopt
ceste
aceste: ceste
couppe
cupa
coste
coasta
caprimulge
mulge-capra
calandre
macaleandru, pasare fantastica
cza! interjectie identica cu acea a taranilor nostri catre boi
tza Boian! tza Prian!
D
diavol
diavol
decours de la journée
decursul zilei
tous dis
totdeauna: toate zilele
draco
dracul
dateur
datator
despriz
dispret
dispare
dispare
dea! interjectie identica cu dé!
à la dévallée
de vale
desrobber
(?) sa existe oare vreo analogie intre acest cuvant si cuvantul desrobire? Raspunda etimologistii.
E
éscorce d’ulmeau
scoarta de ilm
éscapper
a scapa
ésventer
a zvinta
éstouper
destouper: a astupa: a destupa
éspic
spic
s’ésclaffer
a se sclafai
F
faseolz
fasole
furt
furt
floc
floc
G
gualimart
calamari
geline
gaina: galina
gyrer
a umbla in jur
H
hayt
hayt: hait
haye
haye: hai: hai
J
judicature
judecatorie
jus
jos
L
laudateur
laudator
locuste
lacuste
M
moult
mult
moust
must
mutte
muta
maistre
maestru
marmoner
a mormai
mascarayt
mascarea: minjea
meshaing
mehengiu
N
numereux
numeros
O
on, d’ond
unde, de unde
ous, ost
oaste
occis
ucis
P
Prime-vere
primavara
paulme
palma
pennes
pene
plasmateur
plasmuitor
pal
par
panerot
paner
partir
a imparti
phlosque
plosca
patac
moneda de arama: pitac
puputz
pupaza
R
roupte
rupt
Fuir á la roupte
a fugi in ruptul
capului.
S
sugce
suge
soubz
sub
sarpe
sarpe: serpe
sus
sus: deasupra
soror
surora
sagette
sageata
strige
strigoi
T
tourte
paine de secara: turta
temple
tample
targon
tarhon
teit
tei
tumba (tomba)
cazu (?) de aice sa se traga oare
tumba[1]?
trestous
toti (?) sa existe oare vreo analogie intre forma
acestui cuvant si forma cuvintelor compuse
tustrei
tuspatru etc.?
U
umbre
umbra
ulmeau
ulm
V
vester
a investi
verrat
ver: porc salbatic
verde
verde
vene
vana
verge
veriga
vitrice
vitrega
verme
vierme
vicinite
vecinatate
ventir
a vantura
Y
yssit
iesi
Pe langa aceste cuvinte ce atesta antica legatura de familie a romanilor cu francezii, se mai gasesc in Rabelais si in ceilalti vechi autori unele credinte poporale, unele locutiuni, precum si unele forme gramaticale identice cu ale noastre, de exemplu:
— Il vous mettra la tête au rez de pieds. — ti-a sta capul undeti stau picioarele.
— C’este là ou me deult. — Acolo ma doare.
— Ainsi m’aist Dieù. — Asa sa ma aiba Dumnezeu.
— Part joyeuz, part faché. — Parte vesel, parte suparat.
— Lui touchant maintenant les jeux, maintenant le front. — Atingandu-i acum ochii, acum fruntea.
— Couvercle digne du chaudron. — Dupa tingire si capac.
— Femme à mauvaise tête a bon vinaigre en son menage. — La nevasta iute otetu-i tare.
— Sans mot dire de bouche. — Far-a zice un cuvant din gura.
— Le char flamboyant d’Elie. — Carul sfantului Ilie.
— L’herbe qui ouvre les serrures qu’on lui présente. — Iarba fierului despre care se pomeneste in povestile poporale.
— Ils fouettaient magistralement les éscholiers comme on fouette les petits enfants en nos pays quand on pend un malfaitur a fin qu’il leur en soubvienne. — La noi este obiceiul de a bate copiii, cand se fac hotarnicii de mosii pentru ca ei sa-si aduca aminte de locurile hotarelor.
Ils s’emanciparent, ils conspirarent, ils jurarent etc. — se emancipara, conspirara, jurara etc. — N.B. Verbele in er se terminau in arent, la a treia persoana de plural, in loc de a se termina in erent, precum se obisnuieste astazi.
— Que mille millions de griphes mordent pendant l’éternité les charnières de celle qui ha faiet celluy qui sema le chène dont fut construite la chaise etc. adica: O mie de milioane de cangi sa muste pentru eternitate incheieturile acelui care a nascut pe acel ce a semanat stejarul din care a fost durat scaunul etc. Cine nu-si aduce aminte de surugiii nostri, care blestemau ghinda din care a crescut stejarul, din care s-a facut scandura, din care s-a durat corabia ce a adus in tara pe intreprinzatorul postelor; sau blestemau albina care va strange ceara din care s-a face lumanarea ce va arde la capataiul lor etc., etc.
1. Boierii asezate de Alexandru -Voda cel Bun si Batran
2. Formula de afurisenie
3. Epitaful lui Prale
4. Fragmente dintr-o poveste
9. Cateva cugetari : Aghir
5. Rime defectuoase
6. Cateva cugetari
7. Cateva cugetari : Cuvinte vechi franceze din XV secol
8. Cateva cugetari : Stoicismul romanului
10. Cateva cugetari: Neculai Balcescu
11. Cateva cugetari: Cantecul Bucovinei
12 Cateva cugetari: Geanta lui Mos Cosma
Aceasta pagina a fost accesata de 4288 ori.
