8. Cateva cugetari : Stoicismul romanului
de Vasile Alecsandri
Daca nepasarea de moarte este o proba de mare putere sufleteasca, trebuie sa recunoastem ca romanul este inarmat cu un stoicism admirabil cand el se apropie de marginile vietii sale. Asteptand ultimul moment fara a fi dominat de cea mai mica
ingrijire, privind cu ochi linistiti venirea mortii, el isi face singur pregatirile de plecare pe calea necunoscuta a Eternitatii, cere a i se pune o lumanare aprinsa la capatai, indeplineste datoriile sale de crestin prin sfanta impartasanie, si asteapta sa-i vie ceasul!
Nevasta, copiii, rudele, amicii lui stau pe langa dansul, unii plangand, altii ocupandu-se de pregatirile comandului, si el, neuimit, graieste cu toti, le da sfatuiri intelepte, ii mangaie cu vorbe blande, pune la cale avutul sau cu limba de moarte, si cand simte ca se stinge, el arunca asupra lumii o lina privire, zice: Ramaneti cu bine, oameni buni! si inchide ochii, dandu-si ultima rasuflare.
Aceasta marime de suflet in fata mortii nu e rezultatul fanatismului, nici al dezgustului de lume, dar efectul acelui stoicism sublim care apartinea vechilor romani si care s-a transmis la poporul roman prin firul secular al traditiei. Este dar a se intreba: La ce grad de putere morala ar ajunge acest popor prin ingrijirea unei cresteri inteligente, unei educatii ce ar scoate la lumina calitatea naturii sale si le-ar dezvolta pentru practica vietii pe aceeasi masura cu care ele se ivesc in ora mortii?
1. Boierii asezate de Alexandru -Voda cel Bun si Batran
2. Formula de afurisenie
3. Epitaful lui Prale
4. Fragmente dintr-o poveste
9. Cateva cugetari : Aghir
5. Rime defectuoase
6. Cateva cugetari
7. Cateva cugetari : Cuvinte vechi franceze din XV secol
8. Cateva cugetari : Stoicismul romanului
10. Cateva cugetari: Neculai Balcescu
11. Cateva cugetari: Cantecul Bucovinei
12 Cateva cugetari: Geanta lui Mos Cosma
Aceasta pagina a fost accesata de 1826 ori.
