Dumbrava rosie - I - Visul lui Albert

Dumbrava rosie - I - Visul lui Albert

de Vasile Alecsandri

Poem istoric

(1497)


dedicat amicului meu C. Negre

I.

Visul lui Albert


Albert, craiul Lehiei, facut-a un vis mare,
Un vis de navalire, de-nvingeri glorioase!
El se vazu puternic, pe-un armasar calare,
Infiorand cu spada-i popoare numeroase.

Din Miazazi fierbinte in recea Miazanoapte,
Din Rasaritul mandru l-Apusul lucitor
El auzi prin visu-i mii, mii de mii de soapte
Crescand in zgomot falnic, gigantic, imnator,
Un uragan de glasuri ce clocotea prin lume,
Purtand, naltand ca fala un nume al sau nume!
Albert, craiul Lehiei, trufas, semet, usor,
Ademenit, se crede stapan pe viitor
S-arunca ochi de prada pe tarile vecine:
Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine?
El sta putin pe ganduri, apoi cu mare glas:

Moldova este pragul intaiului meu pas!
In tara acea mica, neincetat lovita
De dusmani fara numar si-n veci nebiruita,
In care toti barbatii sunt zmei ce s-au luptat
Cu leahul, cu maghiarul, cu turcul incruntat,
Si unde pe sub iarba campiile frumoase
Ascund troiene albe de-a dusmanilor oase,
Un domn viteaz, un Stefan, aduna de multi ani
O glorie ce-i demna de-ai lumii suverani.
Voi merge la Moldova, la Stefan drept voi merge,
Si luciul de pe frunte-i cu spada mea voi sterge,
Iar lumea ingrozita, privind spre rasarit,
Vedea-va-n loc de soare al meu chip stralucit!

Au zis, si-n nerabdare-i pe langa el in graba
Aduna-a lui armata deprinsa la omor,
Urdie numeroasa de fiare ce se-ntreaba:
Spre care orizonturi salta-vom noi in zbor?
In care parte-i hoitul promis l-a noastre gheare
Sa-l rupem intr-o clipa, sa-l roadem, inghitim?
In care tari: teutone, romane sau maghiare
Vrea Albert, craiul nostru, pustiul sa-l latim?
Asa zicea cu fala a lui Albert ostime,
In cete adunata pe campul din Dombrova,
Cand, prin vazduh, deodata, o gura din multime
Rosti cu glas de taur salbatic: La Moldova!
Ura! striga lehimea, intocmai ca un tunet,
Si vai si munti si codri raspunsera-n rasunet
Ura! si-n dor de sange armata crunt aprinsa
Ca un suvoi de toamna pe drumuri se intinse,


Cu tunuri largi si grele, cu flinte lungi, cu spade
Ce viu luceau la solduri si-n teaca zanganeau,
Cu armasari zburdalnici ce vesel nechezeau,
Mergand toti, cai si oameni, sa calce si sa prade.
In fruntea lor magnatii mandri, batrani si tineri:
Toporski veteranul ce poarta barba alba
Inconjurat de neamuri: feciori, nepoti si gineri,
Formandu-i o viteaza si glorioasa salba.
Grodeck, zis Falca-Tare, ce-n gandul lui se jura
Atati romani sa darme cati are dinti in gura.
Zciusko neimpacatul, cu brate lungi si tari,
Care-n Bugeac ucis-a trei sute de tatari.
Biela cel nalt, subtire ca trestia de balta,
Ce-n lupte sangeroase ca dansa se mladie,
Cu sabia-i turceasca taind in carne vie,
Pe cand fugaru-i sprinten necheaza, musca, salta.
Gorow si Zablotowski, amici jurati pe moarte
Sa-mparta soarta buna, sa-nvinga rele soarte,
Si care in trei randuri scapat-au din robie,
Prin degetele mortii trecand cu vitejie.
Ei zbor pe doi cai gemeni, razand in hohot mare
Cu alti ca dansii tineri, baroni, comti palatini;
Glence din Pocutia, Zbalos Litfan ce are
Un card pletos de zimbri in codri de arini.
Gavril de Moravita, fratii Grotov, Huminski,
Mardela Veneticul, Tecelski si Pruhninski,
Iarmeric Mazovitul si Kozjatic Ucranul,
Ce creste cai salbatici si-i prinde cu arcanul.

Ei merg, batand din pinteni! Zburdalnica lor ceata
Straluce de departe in haine poleite:
Dulami cu flori de aur la piept impodobite
Si-ncinse cu paftale de piatra nestemata,
Ciapce purtand un vultur si pene la mijloc,
Incaltaminte rosii de piele de Maroc,
Si fraie tintuite, si argintate sele,
Si armorii cusute pe colturi de harsele.

Ei merg jucandu-si caii, si veseli intre ei
Vorbind de cai, de lupte, de-amor si de femei,
Tot ce-i mai scump in lume si da un farmec vietii
Pe timpul mult ferice si viu al tineretii.
Ei merg precum ar merge la simpla vanatoare,
Glumind in nepasare de moartea ce-au sa-nfrunte,
Urmati de steaguri multe, urmand in foc de soare
Pe hatmani, capi de oaste, cu Albert craiu-n frunte
Si astfel in Moldova ei dau cu toti navala!
Dar cand trecu hotarul, al regelui cal tare
Se poticni O buhna tipa in ziua mare,
Si moartea-si gasi coasa in acea zi fatala!


Dumbrava rosie - I - Visul lui Albert
Dumbrava Rosie -  II - Tara in picioare
Dumbrava Rosie - III - Tabara leseasca
Dumbrava Rosie -  IV - Tabara romana
Dumbrava Rosie - V - Stefan cel Mare
Dumbrava Rosie - VI - Asaltul
Dumbrava Rosie - VII - Lupta
Dumbrava Rosie - VIII - Aratul


Aceasta pagina a fost accesata de 1774 ori.

{literal} {/literal}