Margarita - Partea 7
de Vasile Alecsandri
La Galati, unde era sa se imbarce pentru Viena, el scrise urmatorul bilet Margaritei si i-l trimise la tara:
„Scumpa mea Margarita!
Cand vei intreprinde vreo calatorie departata si te vei gasi ca mine in momentul de a parasi patria ta, vei cunoaste una din simtirile cele mai amare si vei afla atunci cata mangaiere gusta bietul calator adresand ultima lui gandire fiintei ce iubeste. Acest adio al inimii in ora plecarii cuprinde un amestec de jeliri dureroase si de tainice prevestiri, care il mahnesc adanc si il infioreaza, caci i se pare ca zice adio pentru totdeauna !... Fericit acela care intr-un asemene moment gaseste in fundul inimii sale o imagine frumoasa, un suvenir dragalas, un nume adorat carora sa poata inchina comorile sufletului sau! Nu stiu, cat pentru mine, ce-mi rezerva destinul si cum are sa fie viitorul, dar ce stiu bine este ca, zicand acum adio tarii mele, simt o dulce mangaiere de a gandi la tine, ingerul meu, si de a-ti trimite in aceste randuri tot ce este mai gingas, mai nobil, mai iubitor in inima mea.
Marinarii au un obicei foarte poetic. Pan-a nu se arunca in pericolele marilor, ei merg de orneaza cu flori altarul Maicei Domnului, dinaintea caruia ingenuncheaza si se roaga. Eu, a carui soarta seamana cu a lor, am aceleasi crederi ca dansii si imi place sa incunun scumpul tau suvenir cu toate minunile cele mai gratioase ale inchipuirii si cu toate dezmierdarile unui amor nemarginit. Adio dar, Margarita! Adio, ingerul meu!... Plec muncit de o cumplita durere, dar oricum sa fie, sunt multumit de a sacrifica fericirea mea in favoarea linistii tale, caci, precum ti-am declarat din viu grai, te iubesc de o mie de ori mai mult pentru tine decat pentru mine. Daca socoti insa ca merit o recompensa, fa ca sa o gasesc in Paris, sub forma unui ravas scris de tine cu toata increderea si sinceritatea amorului puternic ce m-a supus tie pentru viata intreaga. ALEXIS V.“
Iata raspunsul Margaritei, ce gasi el la posta din Paris:
„Scumpul meu Alexis,
La iubitul ravas ce mi-ai scris din Galati, ma grabesc a-ti trimite aceste randuri; nu ti le trimit insa ca o recompensa, precum zici, ci ca o rugaminte si ca o destainuire. Afla, scumpul meu amic, ca daca m-am ferit de amorul meu in timpul cat te gaseai aproape de mine, a fost pentru ca simteam cat de puternic domnea el in sufletul meu si pentru ca nu ma credeam in stare de a rezista indemnurilor lui; dar de cand te-ai departat, de cand al tau adio a desteptat in sanumi durerea despartirii, simt ca am nevoie de toata dragostea ta pentru ca sa ma sustie in cruda singuratate in care m-ai parasit. Acest adio, care cuprinde un sacrficiu atat de mare din parte-ti in favoarea linistii mele, a adus o dulce apropiere intre noi si mi-a dat o vie incredere in amorul tau, amor devotat, mare si nobil ca inima ce-l contine.
Iata, dragul meu, taina ce de mult doream a-ti descoperi; ea iti va explica tot ce a putut sa-ti para neinteles in purtarea mea catre tine. Spune-mi dar acum ca nu mai pastrezi nici o indoiala asupra simtirilor mele, incredinteaza-ma ca te departezi de mine patruns de fericirea ce gusta tot omul care se stie iubit!
Ai vazut cum soarta nemiloasa a stins visul cel mai frumos al juniei mele. Trebuie sa mai adaug ca neimplinirea acestui vis de fericire m-a aruncat intr-o descurajare adanca? O! scumpul meu Alexis! fericirea mi s-a aratat de departe ca o fantasma inselatoare si a disparut iute din ochii-mi, pentru ca sa o jelesc cat voi trai! Sperarea m-a parasit, si nu mai vad inaintea mea decat un orizont intunecat.
Crede-ma, Alexis, trist e lantul ce te leaga de mine! Singura idee ce ma sustine este ca fiintele care traiesc fara nici un tel in viata lor mor in floarea tineretii... Fie ca sirul zilelor mele sa se curme cat mai curand, daca sunt condamnata de legile sociale a trai far’ de tine!
Adio !... Aud pasuri in sala... de-abia pot gasi un minut unde sa fiu singura cu suvenirul tau... Adio! iti trimit in acest adio partea cea mai iubitoare a inimii mele zdrobite.
Margarita“
Alexis citi printre lacrimi acest raspuns duios al iubitei sale si, cu lacrimile in ochi, el scrise urmatoarea epistola si o expedui surorii lui, cu rugaminte de a o inmana Margaritei:
„Scumpa mea iubita!
Scrisoarea ta e de natura a nebuni pe un om de fericire; ea contine cuvinte de acele ce vibreaza in inima lui, il incanta, il induioseaza si il inalta mai presus de ceilalti oameni... si, insa, trebuie oare sa spun intregul adevar?... Dupa ce am citit-o de multe ori, dupa ce am analizat fiecare fraza, fiecare cuvant, am descoperit in ea o mahniciune atat de mare, ca toata veselia mea s-a stins intr-o clipa. Tu imi vorbesti de fericirea ce produce incredintarea de a fi iubit in lume si, cu toate ca aceasta cugetare ar trebui sa fie pentru tine un puternic aparator in contra suferintei, totusi, scrisoarea ta respira o descurajare fara margini. Esti trista! trista pana a te gandi la soarta celor ce mor in floarea tineretii!... Cum vrei dar ca dupa o asemene marturire din parte-ti sa mai pot fi fericit?... Nu, draga mea; am fost crud inselat cand m-am crezut in stare de a rabda chinurile despartirii. Zicandu-ti adio, am sperat ca voi asigura linistea vietii tale si chiar, poate, pe a mea, dar vad ca in zadar am pus o lunga distanta intre noi doi! Departe de tine, inima mea se lupta cu dorul neimpacat, dorul care cuprinde o lume intreaga de suferinte. si cunosti si tu, Margarita, acel chin ce sfasie inima si stii cat e de crunt!
Crede-ma, insa, ca el e mai putin dureros decat durerea ce simt gandind la tristetea ta.
Iubirea mea pentru tine este un cult de adorare si dar numai daca te-as sti fericita, as putea gusta vreo slaba alinare. Imaginea ta, stralucitoare si vesela, ar raspandi asupra singuratatii mele luciri mangaietoare, dar, intunecata sub valul mahniciunii, ea intuneca lumina zilelor mele. O! scumpa mea Margarita, fa ca amorul meu sa fie pentru tine un soare splendid; fii zambitoare, fii radioasa la razele lui, si astfel iti promit sa uit prezentul, uitandu-ma chiar pe mine insumi.
Daca ai vedea ce se petrece in sufletul meu, ai fi mandra ca ai desteptat in el atatea mari si frumoase simtiri: iubirea, dorinta gloriei, devotamentul, indulgenta si aspirarea catre un viitor ce ti l-am harazat numai tie. Tristete sau veselie, toate imi vin de la tine, caci in fiecare din cugetarile mele tu domnesti singura si singura ai o dragalasa inraurire. Ai produs in mine o inviere morala si iti sunt dator mai mult decat cu viata, iti sunt dator cu dezvoltarea calitatilor inimii mele.
Ah! daca am trai pe timpul zanelor, pe cand aceste gratioase zeitati protejau destinul celor ce se iubeau si cand ele ne-ar fi adunat la un loc pe amandoi, cu ce mandra aureola de fericire as corona fruntea ta! Cat de bine as sti sa realizez visurile tineretii tale! Ce inspirari minunate as undi in zambetul tau! Ce nume stralucit de poet as dobandi pentru ca sa fiu demn de tine. Viata impreuna ar fi pentru noi doi o comoara nesfarsita de cele mai gingase simtiri, de cele mai fierbinti dezmierdari. Lumea nu ar mai exista pentru noi si noi nu am mai exista pentru lume, caci am uita tot, si chiar pe noi insine ne-am uita in betia incantatoare a amorului!
Cate minunate visuri de aceste am facut in cursul calatoriilor mele! in frumoasele seri ale primaverii, pe cand pluteam pe Dunare, de cate ori inchipuirea mea te-a adus langa mine pe podul vaporului si, prin efectul acelei iluzii dragalase, mareata priveliste a Carpatilor imi parea de-o mie de ori mai poetica. La Dresda am vizitat cu tine galeria de tablouri. in vreme ce ma primblam in saloanele muzeului, te simteam rezemata pe bratul meu, si admirarea mea pentru tablourile artistilor renumiti crestea, caci tu ma faceai sa descopar in ele frumuseti necunoscute de mine pana atunci. Ce sa-ti spun, iubita Margarita? in prezenta minunilor naturii, precum si in fata productelor geniului omenesc, inima mea te-a asociat la toate uimirile sale, si pretutindeni iubirea mea te-a inaltat pe tine deasupra tuturor faptuirilor dumnezeiesti si tuturor operelor care onoreaza geniul omenirii.
Astfel te iubesc si astfet te-oi iubi pan-in momentul cand mana mortii mi-a inchide ochii si mi-a ingheta inima.
Alexis V.“
Peste o luna de zile Alexis primi un mic bilet in care Margarita ii anunta sosirea ei la Paris pentru iarna si il ruga sa nu-i mai scrie, caci barbatul ei incepuse a da semne de gelozie. Alexis astepta iarna cum asteapta un bolnav primavara; insa la finitul toamnei toate sperarile lui cazura ca frunzele copacilor. Margarita ii trimise aceste cateva randuri, care il facura sa zaca trei luni de zile pe patul durerii:
„Alexis!
Cu moartea-n suflet iti scriu aceste linii!... Uita pe Margarita, care de azi nu mai exista pentru tine... Sunt mama !... Sa intindem un val negru asupra trecutului si asupra promiterilor viitorului. . . Adio!... Adio pentru totdeauna!
Margarita“
Margarita - Partea 1
Margarita - Partea 2
Margarita - Partea 3
Margarita - Partea 4
Margarita - Partea 5
Margarita - Partea 6
Margarita - Partea 7
Margarita - Partea 8
Aceasta pagina a fost accesata de 1770 ori.
