Margarita - Partea 3

Margarita - Partea 3

de Vasile Alecsandri

Peste noapte iarna sosi la Moldova si intinse pe suprafata ei un tapet de zapada alba. Campiile disparusera sub acel val stralucitor in razele soarelui si rasunau de croncanitul cardurilor de corbi ce zburau in aer. Alexis, trezindu-se dimineata si privind pe fereastra, vazu copacii gradinii coronati cu turturi argintii, bazinul inghetat si pe straturile de flori multime de sticleti, care catau seminte pentru hrana lor. O simtire de bucurie il cuprinse in prezenta soarelui ce stralucea pe cerul senin; el ar fi dorit sa faca o primblare prin aleile parcului, insa nu singur... ci cu domnisoara Margarita; ar fi fost fericit sa vada pasurile ei lasand urme mici si delicate pe omat.

Pentru ce asta fantezie ?. .. Raspunda tot omul care cunoaste inceputul amorului.

Suindu-se in salon pe la 11 ore, el gasi pe dna Dorian si pe Margarita in toalete de iarna, adica in rochii de catifea, si pe Giali ciugulind cu pliscul pieptul matei culcate langa soba.

V-am adus iarna, doamna mea, zise Alexis intrand si saluta nd damele.

Asa este, raspunse dna Dorian, insa e iarna cu soare.

si cu una din cele mai mari placeri ale iernii: cu concerte, adauga Margarita.

Daca as fi poet, domnisoara, as zice ca, auzindu-va, aud primavara facand panegiricul iernii, si acest suget gratios mi-ar inspira un sonet foarte poetic.

Cine stie daca nu cumva sunteti si poet, domnul meu!? observa Margarita.

Asta o stiu eu, domnisoara, replica Alexis cu veselie.

Ce stiti? Ca sunteti sau ca nu sunteti unul din favoritii muzelor? intreba doamna Dorian.

Mie nu-mi este iertat sa vorbesc de mine, dar sa intrebam pe Giali, zise tanarul razand. insa pana a nu-i adresa aceasta intrebare, Giali puse a rosti: oui, oui, oui, oui.

Ce pasare inteligenta! observa Margarita. .. Nu va mai puteti apara in contra deciderii lui Giali! Iata-va proclamat poet prin urmare; luati iute condeiul si improvizati un catren in onorul pasarii mele favorite.

Alexis deschise un album si scrise urmatoarele patru versuri:

    Un papagal, prin naltul sau decret,
    M-a inaltat la rangul de poet.
    Sa-i fac un imn? Ar fi cam in zadar.
    El are gust mai bun... pentru zahar.

Iata, zise el, demisia mea din calitatea de poet. Damele citira razand aceste versuri si apoi dna Dorian, luand bratul lui Alexis, il duse in sala de pranz, zicandu-i:

Se spune ca poetii sunt adeseori cu stomacul gol; sper dar ca vei imparti cu multumire dejunul meu.

Masa, dupa obiceiul tarii noastre, era acoperita cu o mare varietate de comestibile, numite de batrani mezelicuri, facute in casa: smanta na, muraturi, pastramuri, dulceturi etc., asezate in ordin pe farfurii de Saxa, semne vederate si gustoase de imbelsugarea camarii, probe de spiritul de gospodarie al stapanelor castelului.

Dupa dejun, Margarita propuse o primblare cu sania, si fara intarziere se suira cu totii intr-o sanie eleganta, la care erau inhamati doi cai negri de o rara frumusete. Telegarii, atatati prin gerul atmosferei si prin clinchetul zurgalailor, plecara ca niste zmei, ridicand un nor de pulbere de omat sub copitele lor.

Va place primblarea cu sania? intreba Margarita pe Alexis.

O gasesc rapitoare ca un vis, domnisoara. Visat-ati vreodata ca zburati prin aer? intocmai acest efect imi produce lunecatul saniei pe zapada.

si mie tot asemene multumire imi face. imi pare ca ma gasesc intr-o lume fantastica, unde sunt condusa pe aripile unui zmeu, chiar ca in povesti.

Margarita, intreba dna Dorian, se afla si lupi in lumea ta fantastica?...

si, fara a astepta raspunsul fiicei sale, ea tinti ochii cu grija spre marginea padurii pe langa care treceau in repejune. Caii dadeau semne de spaima, sforaind si muscand zabalele, iar vizitiul, strangand fraiele cu putere, cerca sa-i linisteasca cu glasul.

Gheorghe, Gheorghe! striga dna Dorian, ce se vede alergand spre noi de la padure?

Or fi niscaiva caini, cucoana, raspunse vizitiul.

Ba sunt lupi, lupi, Gheorghe!... Vai de mine, suntem pierduti.

Nu va temeti, zise Alexis, nu va temeti, caci nu-i nici un pericol. Am revolverul cu mine. El se scula pe picioare si vazu alergand spre sanie trei lupi.

Gheorghe, adauga el catre vizitiu, poti sa stapanesti caii?

Pot, cucoane.

tine-i vartos in maini, ca sa nu rapeasca sania. Lupii veneau mereu cu guri cascate ca la o prada sigura.

Domnule Alexis, suspina plangand dna Dorian, scapa pe Margarita!

Apara pe maman, domnule Alexis! striga copila, imbratisand pe maica-sa; si amandoua, stranse piept la piept, se uitau la tanarul lor tovaras, ce sta gata a se lupta de moarte cu fiarele salbatice.

Alexis, conservand toata prezenta de spirit in acel moment critic, astepta sa se apropie lupii, apoi intinse revolverul, chiti si dete foc. Una din fiare se rostogoli ucisa in omat, si celelalte se oprira latrand.

Mana acum, Gheorghe, dar ia seama la pravalisuri. Vizitiul pocni din bici si telegarii se izbira la fuga; cei doi lupi ramasi se luara iar la goana si in cateva minute fura alature cu sania. Coltii lor se vedeau sangerati si rasuflarea lor se auzea haraind. Damele, ingrozite, scoasera un tipat fioros, iar Alexis, chitind lupii cu sange rece, descarca revolverul in ei. Amandoi se zvarcolira in loc, fiind raniti, si incepura a se manca intre dansii, luptand cu furie si patand omatul cu sangele lor. Sania se departa cu o repejune ametitoare si sosi in curand la castel.

Cine poate descrie manifestarile de recunostinta ale dnei Dorian si ochirea ingereasca cu care Margarita recompensa purtarea lui Alexis? Dna Dorian il saruta cu dragoste ca pe copilul ei, iar Margarita ii stranse mana zicand:

Ne-ai scapat, pe maica-mea si pe mine, dintr-un pericol de moarte; din momentul acesta te consider ca un frate iubit! Alexis era astfel de uimit, ca nu gasi nimic a raspunde. El ridica frumoasa mana a Margaritei si o saruta, fara a sti ce face; iar din acel sarutat inocent izvori scanteia menita de a-i inflacara inima pentru toata viata lui. insasi Margarita simti un fior fierbinte in sanul ei, fior prevestitor al unui amor nemarginit!

Ziua intreaga se trecu in convorbiri asupra incidentului ce transformase pe Alexis in erou; iar seara, cand lampile aprinse umplura salonul de o dulce lumina, tinerii, prin indemnul dnei Dorian, se pusera a face muzica. Clavirul rasuna armonios sub degetele febrile ale copilei, in vreme ce Alexis, cuprins de extaz, intorcea foile notelor; pe urma frumoasa diletanta incepu a canta o arie napolitana foarte originala, precum sunt toate melodiile populare ale Italiei.

Minunat! striga Alexis cu entuziasm; imi pare ca ma gasesc la Neapoli. A! domnisoara, ce glas dulce si armonios aveti! si cu cata expresie stiti a canta!... Nu va fac complimente; va marturisesc adevarul cu toata franchetea... rareori mi s-a intamplat sa fiu astfel de patruns in suflet... Copila se rosi de o tainica multumire, ce-i producea admirarea lui Alexis, iar dna Dorian, adresandu-se fiicei sale, zise:

Vezi, Margarita, ca ai un glas de primadona? Tu nu vroiai sa ma crezi pe mine.

Ba te cred, scumpa maman, replica Margarita, sculandu-se si sarutand pe maica-sa cu veselie.

Daca-i asa, canta pentru mine melodia cea fara cuvinte, care imi place mie atat de mult. Amicul meu va judeca de am gust bun.

Oi canta-o bucuros, raspunse Margarita, daca dl Alexis va promite sa compuie cuvintele ce-i lipsesc. si graind astfel, gratioasa copila se uita cu amicala zambire la tanarul nalt.

Promit tot, domnisoara, numai sa am multumire de a va mai auzi cantand.

Margarita se puse din nou la clavir si canta o melodie patrunza toare, ce destepta mii de visuri poetice in suflet. Glasul ei cand se accentua puternic, cand se reducea la o suspinare armonioasa, cand exprima cu foc tainicele aspirari ale inimii, si produse in sufletul lui Alexis o profunda tulburare.

Fara a zice un cuvant, el lua albumul de pe gheridon, se retrase deoparte si scrise urmatoarea poezie, in vreme ce Margarita urma cantecul ei:

    Auzit-ai, frate, de un plai frumos
    Care-n veci rasuna de cantari iubite?
    Unde se-mpreuna cerul luminos
    Cu albastrul marii cei nemarginite?
    Acolo mi-e dorul, acolo ma vreu,
    Pe-ale tale brate du-ma, dragul meu!
    etc., etc.

Finind de a scrie aceasta romanta, Alexis depuse albumul sub ochii Margaritei si zise:

Iata versurile ce mi-a inspirat melodia d-voastra; cercati, va rog, domnisoara, de a le canta, pentru ca sa vedem daca se potrivesc pe masura muzicii.

Doamna Dorian iesise din salon ca sa dea ordine pentru ceai.

Margarita citi versurile cu o gingasa uimire si multumi lui Alexis, asigurandu-l ca ele exprimau visurile si aspirarile inimii sale; apoi ea aplica melodia pe acele cuvinte si le gasi conforme cu caracterul poetic si induiosator al muzicii.

Ce titlu sa-i dam romantei? intreba ea cu o mica sfiala.

Fiindca versurile mele au norocire de a va placea, raspunse Alexis cu jumatate de glas, va rog sa primiti pentru aceasta romanta titlul de Cantecul Margaritei.

Primesc si inca o data iti multumesc de placerea ce mi-ai facut, replica Margarita, dand mana lui Alexis si lasand a se destainui in ochii sai simtirile care inflorisera de curand in sufletul ei. Tinerii privira lung si cu dulce dragoste unul la altul, si prin razele amoroase ale ochilor ei legara soartele lor impreuna. Serata se continua pana tarziu; iar cand Alexis isi lua adio de la dame, caci avea a pleca a doua zi dimineata, o umbra de mahnire se intinse pe fata lui.

Dle Alexis, ii zise doamna Dorian, n-am nevoie sa te indemn a considera casa mea ca a parintilor d-tale. Cred dar ca-i veni ades sa ne vezi la Iasi, unde o sa ne intoarcem in curand. Adio! Teas mai opri aici vro cateva zile, dar trebuie sa fii asteptat acasa cu nerabdare... Mergi de-ti imbratiseaza familia si nu ne uita pe noi.

Cat oi trai, doamna mea, raspunse Alexis, imi voi aduce aminte de orele pretioase ce am gustat aici si... El nu putu zice mai mult, ci saruta mana dnei Dorian, care il saruta pe frunte, apoi se intoarse spre Margarita. Dragalasa copila era cam palida pe frunte.

A revedere, domnule Alexis!... ii zise ea... Spune Alinei ca o sarut de o mie de ori. . . A revedere!

A revedere, baigui Alexis, ametit si indreptandu-se spre usa.

Dar lui Giali nu-i spui nici un cuvant amical? adauga Margarita.

il uitasem!... El se intoarse de la usa, lua pasarea in mana, o netezi pe pene, ii adresa cuvinte dezmierdatoare, o saruta pe cap si o dete Margaritei; apoi el iesi urmarit de dna Dorian pan in capatul scarii. Trebuie, oare, sa descopar un secret ?... Margarita, gasindu-se un moment singura in salon, saruta pe furis capul fericitului Giali!...




Margarita - Partea 1
Margarita - Partea 2
Margarita - Partea 3
Margarita - Partea 4
Margarita - Partea 5
Margarita - Partea 6
Margarita - Partea 7
Margarita - Partea 8


Aceasta pagina a fost accesata de 1180 ori.
{literal} {/literal}