Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 4

Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 4

de Vasile Alecsandri


Cetatea Neamtului
sau
Sobieschi si plaiesii romani


Actul 2

Scena 4
Soiman, Galu, Ghetu, Mircea, Farcas, Strajerul roman, Plaiesii

Farcas (cu desperare): De-acu s-o sfarsit toate pentru mine-n lumea asta!
Soiman: Si pentur mine! ... Un singur copil am avut si l-am perdut!
Galu: Nu slabi, Soimane frate, nici tu, Farcas baiete, ca s-apropie ceausl luptei.

(Strajerul roman din turn buciuma)

Toti: Ce este?
Strajerul: Oastea lesasca vine spre cetate.
Farcas: Asaltul cel mare se pregateste! ... La zidiuri cu toii, la zidiuri!
Soiman: La metereze, copii! ... si chititi tot subt tita stanga. Cand nu-ti mai avea plumbi, incarcati cu nasturi de la chinga; cand nu-ti mai avea praf de pusca, rasturnati la bolovani pe capul dusmanilor.
Plaiesii (cu entuziasm): La zis! ... La zid!..

(Plaiesii se raped pe galerii si se gatesc de bataie. Afara de cetate se aud racnete de lesi. Tunurile trag in ziduri)

Soiman: Auziti racnetele lesilor? ... Tu, Galule, asaza-te colo langa turn cu trii oamini. Tu, Ghetule, la mijlocul zidiului. Tu, Farcas, cole, langa poarta; si eu peste tot locul ... Sa va vad, copii! ... Faceti ca sa ramaiepomenire neuitata in Moldova de plaiesii din Cetatea Neamtului.

(Cateva ghiulele cad pe scena. Una din ele raneste un plaies)

Un plaies: Valeu! (Ramahne cu corpul spanzurat pe galerie)
Soiman: Ce este? ... Un plaies ranit!
Galu: Ba-i ucis, sarmanul!
Soiman: Dumnezau sa-i ierte pacatele! ... 9Se suie pe galerie si priveste preste ziduri). Ce fac lesii?
Farcas: Fugi, tatam, ca te ucig paganii!
Soiman: Atunci s-agiunga! ... Iaca, lesii asaza scarile pe ziduri! Luati sama bine, copii! ... Foc in gramada!

(Plaiesii impusca deodata preste ziduri.
Se aud racnete dureroase afara din cetate)

Farcas (privind preste ziduri): In plin! ... opt pusti, opt morti! ... si cei multi inainte!

(Polonii imousca de dinafara. Plaiesii le raspund cu foc necurmat)

Ghetu (striga preste ziduri):  Mai, pane, ma! ... cel cu musteata de-un cot! ... Ce-mi dai, sa-ti trimet un plumb in frunte?
Soiman: Ghetule, nu fi nebun ... pleaca-ti capul.
Ghetu (asemene): Ce zici, ma? ... il vrei in dar? ... Fie si-n dar ... tine! (trage cu pusca) drept in frunte! ... M-am tinut de cuvant ... sa-ti fie de bine! (Se pleaca pe ziduri razand). (Polonii trag in Ghetu care cade pe zid ranit, strigand: "Valeu! m-o ucis!" Farcas se rapede de-l ridica si-l coboara in scena)
Farcas: Na! c-a patit-o Ghetu! ... Apoi da! ... n-o cata romanul cu luminarea?
Soiman: Pacat de el, ca era bun viteaz!
Farcas (depuind pe Ghetu langa fantana): Esti ranit de moarte, Ghetule?
Ghetu (reinviind): Ba nu; dar mi-o frant o mana paganii. (Se intinde la pamant)
Soiman: Farcas, Farcas!
Farcas (suindu-se rapede pe galerie): Aud, tata.
Soiman: Ce se zareste acolo lucind ca un bot de aur?
Farcas: Sobietchi, tata! ... craiul Sobietchi cu hatmanii lesesti! ... Iata-l! ... intinde mana spre cettae si da poronca de asalt! ... Atineti-va, fratilor, c-acu-i greul! ... Sobietchi insusi o ridicat steagul craiesc.
Soiman: Steag pentru steag ... Ma duc s-aduc si eu steagul Moldovii. (Se coboara, intra in biserica si aduce stindardul cu marca tarii)

(Se aud racnete turbate afara de cetate si impuscaturi. Asaltul incepe)

Farcas: Iaca, lesii se suie pe scari! ... Plouati cu bolovani peste dansii.

(Plaiesii rdiic bolovanii si-i arunca peste ziduri, strigand: "La bolovani, copii! - Plouati cu petre! - O merita! - Dati de tot! - Nu lasati paganii sa intre in cetate!")

Soiman (trecand scena cu stindardul): Iata steagul Moldovii! ... Marturul biruintilor lui Stefan-Voda! ... Pe zid! ... (Se suie pe galerie si aseaza stindardul la mijlocul zidului)

(Polonii, la vederea stindardului, striga: "Ura!")

Plaiesii: Ura!

(Lupta se inclesteaza mai tare. Plaiesii trag cu pustele si arunca cu bolovani. Polonii dau asaltul. Cativa soldati se arata de-a lungul zidului. Plaiesii se lupta cu ei si-i resping. In timpul luptei cad doi plaiesi morti si unul ranit)

Farcas (catra un soldat polon ce se iveste pe zid langa poarta): Bine-ai venit, pane! ... Ce cati tu la noi? ... Moarte? Na, moarte! (Se lupta cu soldatul). Iute mi te-ai suit, dar mai iute te-i cobori. (Il apuca cu bratele si-l arunca peste zid)

(Alti doi soldati se arunca in fata cu Soiman si pun mana pe stindardul Moldovei)

Soiman (aparand stindardul): Iaca, ma! ... Va face pofta steagul nostru s-ati vinit doi odata? ... Asa-mi si mie ca doua mani am eu.

(Soiman se lupta cu soldatii; pe unul il injunghie, iar celalalt raneste pe Soiman , lovindu-l cu un baltag in frunte)

Farcas: Nu te da, tata, ca vin si eu.
Soiman (scapand stindardul, cade de pe galerie pe scena): Valeu! m-o ucis paganul! ... La steag, Farcas! ... Nu lasa steagul!...
Farcas (aruncandu-se pe polonul ce a apucat stindardul): Las' pe mine, tata!...

(Farcas apuca pe polon si-l trage de pe zid pe galerie si pe urma pe scena, unde se incinge o lupta grozava)

Farcas (luptandu-se): Da-te rob, leahule, ca te stang de pe fata pamantului... (Apuca de stindard si ridica baltagul). Nu vrei? ... (Il loveste). Mori, dar! (Polonul cade mort)
Soiman (in genunchi, razimandu-se pe palme, urmeaza cu ochii scena acelei lupte si, cand cade polonul, el zice cu voce slaba) Scapat-ai steagul?
Farcas (ridicand stindardul in sus): Iata-l tata!
Soiman: Slava Tie, Doamne! ... De-acum pot muri! (Cade lesinat)
Galu: Ura! ... Biruinta-i a noastra ... Lesii se retrag!
Plaiesii (cu bucurie): Ura!
Farcas (sprijinind pe Soiman): Zadarnica bucurie, fratilor, caci am perdut pe tata Soiman!
Plaiesii (sarind de pe galerie si viind langa Soiman) Mos Soiman! ... o murit?
Farcas: Ii ranit la cap ... Aduceti apa rece sa-i spalam rana.

(Plaiesii aduc o cofa cu apa)

Galu (ingenunche langa Soiman si-i ia capul in brate): Ada-ncoace sa-i vad eu rana, c-am mai vazut eu multe-n viata mea ... (Spala rana) Adanca-i! ... (Cu induiosare) Soimane, frate Soimane, nu-i cu drept sa mori tu-naintea mea. Vina-ti in simtiri, ca doar nu poti tu peri de-o lovitura de leah...
Farcas (plangand): Sarmanul tata Soiman! ... Mai bine muream eu decat el!
Galu: Taci, copile, nu plange, ca nu se poate sa perdem noi pe Soiman viteazul.(Ii pune mana la inima). Nu! ... inca! ... i se bate inima ca-ntr-un om verde. (Ii leaga rana). Soimane! ... Scoala, Soimane, ca te plang tovarasii tai, ca niste femei. (Isi sterge ochii de lacrimi). Deschide-ti ochii de vezi risipa dusmanilor.
Soiman (desteptandu-se): Cine ma cheama?
Plaiesii (cu bucurie): Noi, tata, noi!
Soiman (inca ametit): Voi? ... Cine sinteti voi? ... (Zambind) Ha! tovarasii mei! ... va cunosc ... iaca si Farcas ... iaca si Galu! ... Dar steagul! ... unde-i steagul?...
Farcas: Iata-l, tata!
Soiman (luand stindardul): Nu ni l-o luat dusmanii? ... Nu! ... Iata-l! ... O! parca-mi mai vine inima la loc! ... (Il saruta plangand) Steagul Moldovii! ... fala tarii!
Galu: Destul, Soimane... Nu te tulbura ca esti inca slab.
Soiman: Ba nu, Galule... Lasa, ca el imi da viata. Cand il simt cole, pe inima... inima-mi creste si prinde la putere... Farcas, tu l-ai aparat?
Plaiesii: El, el!
Soiman: Stramosii nostri sa te binecuvanteze din ceriuri ... Na, ti-l incredintez de astazi tie ... Sa mori pentru dansul.

(Farcas ia stindardul. Strajerul buciuma)

Galu (mergand spre turn): Strajeri, ce este?
Strajerul: Vine calare spre cetate un hatman lesesc cu steag alb in mana.
Soiman: A fi vrun sold de la craiul Sobietchi.
Galu: Poate ca ne-aduce vorbe de pace.
Soiman: Pace? ... Cat praf si plumbi mai avem?
Galu: Nici de-o incarcatura!
Farcas: Dar avem topoare si bolovani!

(Se aude batand in poarta)

Soiman: Auziti? ... Solul o sosit la poarta ... Galule, mergi de-i deschide.
Galu (mergand la poarta): Cine-i?
Iablonovschi (afara): Sol al craiului Sobieschi.
Soiman (sculandu-se): Sa-l primim cum se cuvine... Copii, deschide poarta! ... Si voi, cati mai sunteti in cetate, oamini teferi sau raniti ... in picioare cu totii, ca sa nu vada dusmanul, roman culcat la picioarele lui!

(Noaptea cade treptat in toata scena asaltului. Scena solului se petrece la lumina tortelor aduse de plaiesi din biserica. Ghetu si alti doi plaiesi raniti se scoala cu greu in picioare si se apropie de Soiman. Ei, in toata scena urmatoare stau sprijiniti pe pustele lor. Soiman se sprijin cu bratul stang pe umarul lui Farcas; dar cu cat vorbeste cu solul el slabeste, se clatina si, in sfarsit, cade in bratele plaiesilor)





Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 6
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 7
Cetatea Neamtului - Actul 1- Scena 8
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 2 - Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 6
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 7
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 8
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 9
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 10


Aceasta pagina a fost accesata de 677 ori.
{literal} {/literal}