Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 3

Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 3

de Vasile Alecsandri


Cetatea Neamtului
sau
Sobieschi si plaiesii romani


Actul 2

Scena 3
Cei dinainte, Tudora
(se arata la usa capelei si asculta juramantul plaiesilor)

Tudora: Faceti giuramantul mortii si pe mine nu ma chemati!
Plaiesii (cu mirare): Tudora!
Tudora (inaintand spre plaiesi cu un aer inspirat): Cine v-o dat voua dreptul sa uitati pe Tudora, cand este a va jartfi pentru tara?
Soiman: Copila mea!...
Tudora: Numai voi va cunoasteti datoria? ... Voi numai va iubiti tara? ... Eu n-am suflet ca voi? n-am ca voi sange de romanca?
Farcas (cu dragoste): Tudoro!...
Tudora: Desi nu sint decat o biata copila, dar de cinci zile, de cand traiesc cu voi, mi-o crescut in pept inima barbateasca! .... Aici, in bisericuta asta, singura, fara agiutori, am inchis ochii la opt crestini raniti in bataie; am auzit cele de pe urma cuvinte ale lor, suspinurile lor cele de pe urma, si m-am diprins a videa moartea-n fata. Cum nu va-i frica voua de dansa, asa nici mie! ... si cum vreti voi sa va dati viata pentru Moldova, asa si eu vreu sa mi-o dau!
Soiman: Tu, fata mea? ... tu, in floarea tineretii!
Tudora: Moartea n-alege! ... ea, cand vine. abate si pe cel tare, si pe cel slab... Si-n curand, din cati sintem aici, nici unul n-a sa mai ramaie cu viata!
Soiman: De unde stii? ...
Tudora: Am auzit tot ce v-o spus Farcas ... Sobietchi o giurat peirea noastra, si Sobietchi-i tare! ... Giuramantul lui s-a implini; dar eu nu vreu sa cad vie in manile lui.
Farcas: Nu, Tudoro! ... cat oi fi eu langa tine...
Tudora: Locul tau, Farcas, nu-i langa mine; locul tau ii pe zidiuri, in fata dusmanului. Datoria ta-i sa mori in lupta langa tata-meu; datoria mea-i sa va razbun pe toti!
Soiman: Sa ne razbuni?
Tudora (inspirata): Ascultati! ... In noaptea trecuta; pe cand voi pazati zidiurile, eu stam ingenunchieta, dinaintea icoanii Maicii Domnului si ma rugam pentru sufletele celor morti. Lumina candelilor se rasfrangea pe opt trupuri de voinici fara suflare, care zac in biserica ... Atunci am vazut cu ochii mei ridicandu-se in picioare! ... mergand sa sarute ioana, si pe urma, apropiindu-se de mine, mi-o zis: "Tudoro, tu ai inima de romanca! ... Tudoro! de ti-i draga Moldovii, n-o lasa nerazbunata!".
Soiman (uimit): Ce zice?
Tudora: "Tudoro! nu ne lasa pe noi, nu lasa pe tatal tau si pe Farcas, logodnicul tau, fara razbunare! ... Mergi in lagarul lesesc si, cu bratul tau, du moarte dusmanului romanilor! ... du moarte lui Sobietchi!"
Soiman (catra ceilalti): Ii perduta!...
Tudora: Aiste cuvinte mi-o rostit mortii! ... si eu m-am legat cu giuramant catra ei asa sa fac.
Soiman: Tu sa omori pe Sobietch! ... Cum? ... in ce chip?
Tudora (zambind): Ingerul Moldovii m-a duce de mana! ... Decat sa mor aici, ucisa de soldatii lui Sobietchi, mai bine sa cerc o fapta mareata si mantuitoare pentru tara mea!

Farcas: Tudoro, pe mine m-ai uitat?
Tudora (cu induiosare): Farcas! ... Dumnezau n-o vrut sa facem casa-mpreuna, desi numai El stie cata dragoste-am avut si am pentru tine! (Vocea ii slabeste). Nu ma sfiesc acu, in agiunul mortii s-o marturisesc in auzul oaminilor ... dar nu vreu sa ma dispart de tine ca o straina, nu, ca mi se rupe inima!
Toti (cu induiosare): Tudoro!...
Tudora: O! lasati-ma sa plang, ca sa-mi mai racoresc sufletul ... Nu pot gandi fara tulburare c-are sa moara tata! ... si tu, Farcas, si voi toti, oamini buni si eu! ... in loc de cununie, in loc de fericire ... moarte, in floarea vietii! ... Ce-am facut noi lui Dumnezau ca sa fim osanditi asa? ... (Plange)
Soiman (luand pe Tudora langa sanul lui): Tudoro, draga tatii, nu ne face sa slabim tomai cand avem nevoie de barbatie. Dac-o vrea Dumnezau sfantul astfeli cu noi, trebuie sa ne supunem poroncii lui ... Tu singur-ai spus ca jartfa pentru tara ii datorie sfanta! ... Nu mai plange, draga mea, ca-mi frangi inima. (Plange)
Tudora (incetand de plans): Iaca, nu mai plang, tata! ... Cata-n ochii mei ... Asa-i ca nu mai sint lacrimi? ... Nu bagati de sama, oamini buni ... Tudora s-a arata vrednica de tata-sau si de voi! ... Si tu, Farcas, da-mi mana si vin' de-ngenunche cu mine dinaintea tata-meu, ca sa ne binecuvanteze si sa ne uneasca cu mana lui! (Ia pe Farcas, de mana, zambind). Vezi cat ti-i de vesela mireasa, dragul meu ... Fii si tu vesel ca mine, ca ne-om gasi uniti in ceea lume!
Soiman (catra Gelu): Galule, mi se sfarseste inima cand o vad astfeli.
Tudora: Tata, binecuvantarea unui parinte ii sfanta-n ochii lui Dumnezau! ... uneste-ti copiii si-i binecuvanteaza-n fata ceriului, unde-o sa ne-ntalnim in curand.

(Se pune in genunchi, impreuna cu Farcas, la picioarele lui Soiman)

Soiman (intinzand manie pe capetele lor): Unite fie sufletele voastre in vecinicie, precum numele voastre sint nedespartite in inima mea! ... Copii! ... priimiti prin graiul meu binecuvantarea ceriului s-a pamantului!
Plaiesii (uimiti): Amin!
Tudora (ridicandu-se vesela): Tata! ... da-mi mana s-o sarut! ... Acu ma simt fericita!
Soiman: Vin in bratele mele, fiica scumpa si viteaza. (O imbratiseaza cu dragoste s-i zice incet). Sa mori cu barbatie, Tudoro.
Tudora (incet): In ceasul de pe urma mi-oi aduce aminte ca-s fata lui Soiman batranul.
Farcas (intinzand bratele): Tudoro, mie nu-mi zici nimica? ...
Tudora (aruncandu-se in bratele lui Farcas si sarutandu-l): O! Farcas, sotul meu, iti dau cea-ntai si cea de pe urma sarutare pe-aist pamant! 9Incet). Sa aperi pe tata, Farcas!
Farcas: Oi peri langa dansul!
Tudora: S-acum voinicilor, fiecare la locul sau: voi pe ziduri, si eu in lagarul lesesc! ... Ramaneti cu bine! (Se indreapta spre gura fantanei)
Plaiesii: Dumnezau sa-ti agiute si sa-ti apere zilele!
Tudora (se suie pe marginea fantanei): Acu ma simt vrednica sa ma unesc si eu la giuramantul vostru. (Canta:)


O! tara scumpa, ramai cu bine!
O! tara dulce, noi ne jertfim!
O! tara noastra, noi, pentru tine,
Juram cu totii ca sa murim!

Toti
Juram cu totii ca sa murim!

(Tudora se coboara in fantana si dispare. Plaiesii gramaditi impregiurul fantanei privesc inintru)

Farcas: Tudoro, sa iei arma leahului celui ucis.
Tudora (din fantana): Bine
Toti: Noroc bun, Tudoro.
Tudora (din fantana): Noroc bun!





Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 6
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 7
Cetatea Neamtului - Actul 1- Scena 8
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 2 - Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 6
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 7
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 8
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 9
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 10


Aceasta pagina a fost accesata de 621 ori.
{literal} {/literal}