Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 7

Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 7

de Vasile Alecsandri


Cetatea Neamtului
sau
Sobieschi si plaiesii romani


Actul I

Scena 7

Sobieschi, Iablonovschi, Potoschi, Aghiotanti, Statul major


Potoschi (intrand mai inainte si anontand): Maiestatea-sa craiul Sobietchi! ... (Catre armata) La front! ... Sus armele!
(Muzica canta o fanfara de onoare. Steagurile se pleaca dinaintea lui Sobieschi. Soldatii prezinta armele.)
Sobieschi (se inchina la steaguri): Ostasi! ... sint multamit de voi! ... V-ati purtat cu vrednicie la lupta! ... Unde sint robii?
Potoschi (aratand romanii): Iata-i, maiestatea-voastra!
Sobieschi: Sa-i lege ca sa-i duca in Polonia, si care din ei a cerca sa fuga, sa-l impuste!

(Potoschi se inchina si merge spre ofiterii din fund ca sa le comunice poroncile regelui)

Iablanovschi: Fie-mi iertat, maiestatea-voastra, a va observa ca acesti oameni s-au purtat vitejeste si ca nu merita asa asprime...
Sobieschi (fara a-l asculta, se primbla posomorat pe scena): Neam obraznic si sumet! ... Niste tarani fara arme sa-ndrazneasca a sa masura cu oastea mea si a-mi ucide o multime de viteji de-ai mei! ... Sa-ndrazneasca o tara mica ca aceasa a sa impotrivi mie, craiului Sobietchi! mantuitoriul Vienii! invingatoriul sultanului Mohamed IV! ... Foc si sange am sa las in urma-mi, pentru ca sa pomeneasca vecinic de mine! (Tare) Iablonovschi!...
Iablonovschi (apropiindu-se): Maiestate!
Sobieschi (incet): Cati ostasi de-ai nostri au perit, de cand am intrat in Moldova?
Iablonovschi: Multi, caci Domnul
Cantimir..
Sobieschi (furios): Cantimir! ... O! ... sa ma-ntorc eu in POlonia far- a pune mana pe el! ... Miselul s-o ascuns in lagarul turcilor, in loc sa iasa la camp de bataie si sa deie ochi cu mine!
Iablonovschi: Asta ar fi nimica pentru gloria maiestatii-voastre care-o biruit atati dusmani mai insamnati si mai puternici decat Cantimir-Voda; dar, moldovenii si cu tatarii ne-au facut mare stricaciune, otravind fantanile, arzand fanetele de pe campuri, urmarind armia noastra, ca o turna de lupi, si ucigand tot ce gasa in calea lor. Caii nostri au perit mai toti! ... Cea mai mare parte din tunuri au ramas pe drum, si ostasii maiestatii voastre cer in gura mare a iesi din aceasta tara blastamata, unde-au patimit toate chinurile si toate ralele.
Sobieschi (cu manie):
Iablonovschi!
Iablonovschi (cu mandrie): Maiestate! ... de-oi sti chiar ca-i urgisi e batranul Iablonovschi, care te slujeste cu credinta de cand te-ai suit pe tronul Poloniei, eu mi-oi face datoria de a-ti spune adevarul! ... Mare gresala au fost a noastra ca ne-am dusmait fara nici o pricina  cu vecinii nostri moldoveni; caci ei ar fi putut fi pentru tara leasasca un zid de aparare impotriva navalitorilor din Rasarit. Ar fi trebuit sa dam mana cu dansii, in loc sa cautam a-i subgiuga.
Sobieschi: Prea tarziu imi dai sfaturi, Iablonovschi. Moldova e destinata a fi o provintie a craiei lesesti, si ma giur pe numele meu ca asa va fi, precum zic eu.
Iablonovschi: Maiestate! ... Acum sunt 40 de ani de cand traiesc tot pe campul razboaielor; am imbatranit cu arma-n mana s-am cunoscut ce platesc moldovenii la lupta, cand isi aapra tara si neatarnarea lor ... Ei platesc mult, maria-ta! ... Crede-ma pe mine, care mi-am jartfit toata viata pentru gloria lui Sobieschi; da proronca armiei de intors in Polonia, caci de cand am intrat in Moldova, cu gand de a o supune, am perdut nebuneste giumatate din ostasii nostri; s-acum aceasta armie, ce s-au luptat s-au biruit sub zidurile Vienii, samana mai c-o armie pusa-n risipa decat c-o oaste invingatoare!
Sobieschi ( pe ganduri, in parte): Are drepate batranul
Iablonovschi ... (Tare) Vrednicul meu general, iti multamesc ca mi-ai vorbit astfel, fara sfiala, cand s-atinge de gloria mea. Tu esti cel mai bun sprijin al tronului meu, si pe tine te voi asculta ... Da poronca de plecare.

(
Iablonovschi se inchina si se apropie de statul major)

(Se aude buciumand in cetate)


Sobieschi: Ce sunet s-aude?
Potoschi (inaintand): Un bucium ce rasuna in Cetatea Neamtului; el cheama romanii la razboi.
Sobieschi: Iar! ... razboi vreu ei? ... Fie! ... razboi voi da! ... Indreptati tunurile spre cetate!

(Soldatii indreapta tunurile spre cuilisele din stanga si se pregatesc de razboi)

Iablonovschi: Eu as zice, maiestate, sa lasam cetatea asta si sa ne urmam drumul inainte .. Avem tunuri de camp, nu de asalt.
Sobieschi (aprins):Ba! ... pre numele patronului meu! ... Nu va zice lumea ca o cetate s-au aratat dinaintea lui Sobieschi fara a i sa cuceri! ... N-avem tunuri? ... Vom lua-o dar cu manile.
Potoschi: Numele maiestatii-tale ii destul tun!
Sobieschi : Potoschi! pe tine te insarcinez sa dai asalt acestui cuib de hoti ... s-asculta: sa nu ramaie-peatra pe peatra!

(Potoschi se inchina si se intoarce spre oaste ca sa dea poronca de asalt.)

(Se aude intre culisele din dreapta un zgomot de lupta)




Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 6
Cetatea Neamtului - Actul 1 - Scena 7
Cetatea Neamtului - Actul 1- Scena 8
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 2- Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 2 - Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 1
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 2
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 3
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 4
Cetatea Neamtului - Actul 3- Scena 5
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 6
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 7
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 8
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 9
Cetatea Neamtului - Actul 3 - Scena 10


Aceasta pagina a fost accesata de 718 ori.
{literal} {/literal}