Ovidiu - Actul 4 - Scena 02

Ovidiu - Actul 4 - Scena 02

de Vasile Alecsandri


Actul 4


Scena 2

Ovidiu, Iulia (intrand rapide pe usa din dreapta)

Iulia
Ovidiu, fugi, te-ajunge urgia lui August ...

Ovidiu
Tu, Iulio?

Iulia
In graba, nebuna ingroita,
Am alergat ...

Ovidiu
(luand-o de mana)
Tu insasi, copila mult-iubita,
Ai indraznit prin Roma? ...

Iulia
Ovidiu, esti espus
La trasnetul de moarte ce fulgera pe sus,
N-am teama pentru mine de orisice-ntamplare,
Caci n-am alta gandire decat a ta scapare.
Fugi!

Ovidiu
(coprinzand-o in brate)
Iulie ...

Iulia
Fugi amarnic, amice, esti perdut ...

Ovidiu
O stiu.

Iulia
Octaviu Caesar de tine-i cunoscut.
E bland ca primavara, cand e in amicie,
Dar aspru ca si iarna, cand e in dusmanie,
In contra ta, iubite, grozav el e pornit.
Cercat-am sa-l induplec, dar nu am reusit.
Amorul nostru sacru in ochii lui e crima,
Lui Caesar neimpacatul ii trebuie-o victima.

Ovidiu
(cu amarare)
Ii trebuie-o victima, zici tu, pentru ca-n san
Port flacara s-avantul amorului divin?

(Se aude dupa cortina din fund toasturi: "La Venus, zeea blonda! ... la bruna Asterie!")

Iulia
(tresarind)
Ce? ... Villa ta rasuna de glasuri de orgie?...
C
and eu de grija tremur si plang, si simt ca mor,
In valul desfranarei arunci al tau amor?

(Se departeaza de el)

Ovidiu
Ah! nu vezi ca in asta nebuna desfatare
Cea mai vadita proba de crunta-mi desperare ...
Din casa palatina iesit-am azi nebun.
Am vrut pe pragul vietii amicii sa-mi adun
Si ultima mea noapte s-o fac ca sa devie
O epoha sinistra de falsa veselie ...
De Stanca Tarpeeana August mi-a pomenit.
E un decret de moarte, o stiu, sint pregatit.
Fie! ... A mea cenusa de-acum pe vanturi zboare,
Raman a mele versuri a patriei odoare.

Iulia
O! taci si te ascunde o zi, o zi macar
Da vreme lui Mecena sa cerce ...

Ovidiu
(uimit si trist)
In zadar!
De-acum grabita moarte oriunde ma asteapta.
Ovidiu, triumvirul, sub Caesar se desteapta
Ca sa razbune tronul, ce-l crede ofensat.
August, la batranete, de nori intunecat,
Nu sufere privirea junetei arzatoare.
Nimic mai plin de jale ca un apus de soare!
Nimic mai plin de umbra ca un apus de tron!
Octaviu vede golul de jur in orizon
Si-n ceruri pretutindeni o deasa, neagra ceata.
El simte si raspande fiori mortali de gheata.
Acei fiori din sanu-i in sanu-mi au intrat.
Vae victis! ... fie Caesar de mine salutat.

Iulia
Trezeste-te, Ovidiu ... ratiunea ta declina,
Alunga desperarea, urmeaza-ma! ...

Ovidiu
Nu.

Iulia
Vina!

Ovidiu
(desperat)
Dar viata pentru mine ce-a devenit? Nimic
Cand Iulia-i perduta din viata-mi.

Iulia
(apucandu-l de brat si tragandu-l spre usa)
Vina-ti zic.
Nu vrei sa peri din ochi-ti pe Iulia? ... Ei bine,
Ori in ce parte-a lumei, ea va fugi cu tine.

Ovidiu
(patruns)
Tu, sa imparti exilul c-un bet nenorocit?
Vai! nu-i destul, iubito, ca te-am adimenit
A nimici distanta ce-n lume ne desparte,
Din razele coronii facandu-mi mie parte?
Ah! du-te, fugi de mine, caci sint un om fatal.
Respiri in a mea casa un aer infernal.
Mergi, lasa-ma in umbra, si tu, cu-a ta splendoare,
Tu, raza virginala, te-ntoarce iar in soare.

Iulia
Eu sa te las aice, de Caesar prigonit?
Renunt la tot, la Roma, la tronul stralucit,
Si te urmez oriunde pan si-n pustietate.
Nenorocirea cruda te face al meu frate,
Precum amorul nostru in zeu te-a prefacut.
Vin', ah! iubite, vina, timp nu e de perdut.
Imi pare c-aud pasuri in atrium, ai mila
De-a mea durere, vina ...

Ovidiu
Sublima esti, copila,
Dar glasul constiintei ...

Iulia
O! nu, nu-l asculta,
Asculta-ma pe mine, Ovidiu, sint a ta!
Avem acelasi suflet, avem aceleasi soarte,
E drept aceeasi viata s-avem, s-aceeasi moarte.

(Strigate, in fund, dupa cortina: "Ovidiu, hei, Ovidiu! ...")

Ovidiu
Auzi amicii mei?
Te rog, nu te espune a te-ntalni cu ei.

Iulia
Nu-mi pasa; desperarea ce inima-mi drobeste
Sta fata cu rusinea si o nesocoteste.

Ovidiu
(rugator)
O! nobila princesa, o! suflet inzeit,
Asculta rugamintea acelui osandit.

Iulia
(decisa)
Nu!

Ovidiu
Mintea mi se perde sub crancena mustrare,
In numele iubirei, implor a ta-ndurare
Fugi!

Iulia
Nu!

(Glasuri dupa cortina, mai apropiate "Ovidiu!")

Ovidiu
(desperat)
Iata-i ... Nu vrei? Deci iti ordon!
Nici pata pe-a ta frunte, nici pe al Romei tron!

(Iulia, surprinsa de tonul poruncitor al lui Ovidiu, pleaca capul. Ovidiu o apuca de mana cu violenta si iese cu dansa pe usa din dreapta. Indata, dupa plecarea lor, cortina din fund se deschide, lasand a se vedea masa din triclinium si oaspetii ce vin in salon)






Ovidiu - Actul 1 - Scena 01
Ovidiu - Actul 1 - Scena 02
Ovidiu - Actul 1 - Scena 03
Ovidiu - Actul 1 - Scena 04
Ovidiu - Actul 1 - Scena 05
Ovidiu - Actul 1 - Scena 06
Ovidiu - Actul 1 - Scena 07
Ovidiu - Actul 1 - Scena 08
Ovidiu - Actul 2 - Scena 01
Ovidiu - Actul 2 - Scena 02
Ovidiu - Actul 2 - Scena 03
Ovidiu - Actul 2 - Scena 04
Ovidiu - Actul 2 - Scena 05
Ovidiu - Actul 2 - Scena 06
Ovidiu - Actul 2 - Scena 07
Ovidiu - Actul 2 - Scena 08
Ovidiu - Actul 2 - Scena 09
Ovidiu - Actul 2 - Scena 10
Ovidiu - Actul 3 - Scena 01
Ovidiu - Actul 3 - Scena 02
Ovidiu - Actul 3 - Scena 03
Ovidiu - Actul 3 - Scena 04
Ovidiu - Actul 3 - Scena 05
Ovidiu - Actul 3 - Scena 06
Ovidiu - Actul 3 - Scena 07
Ovidiu - Actul 3 - Scena 08
Ovidiu - Actul 3 - Scena 09
Ovidiu - Actul 3 - Scena 10
Ovidiu - Actul 4 - Scena 01
Ovidiu - Actul 4 - Scena 02
Ovidiu - Actul 4 - Scena 03
Ovidiu - Actul 4 - Scena 04
Ovidiu - Actul 4 - Scena 05
Ovidiu - Actul 4 - Scena 06
Ovidiu - Actul 4 - Scena 07
Ovidiu - Actul 5 - Scena 01
Ovidiu - Actul 5 - Scena 02
Ovidiu - Actul 5 - Scena 03
Ovidiu - Actul 5 - Scena 04
Ovidiu - Actul 5 - Scena 05
Ovidiu - Actul 5 - Scena 06
Ovidiu - Actul 5 - Scena 07
Ovidiu - Actul 5 - Scena 08
Ovidiu - Actul 5 - Scena 09


Aceasta pagina a fost accesata de 707 ori.
{literal} {/literal}