Ovidiu - Actul 1 - Scena 07
de Vasile Alecsandri
Actul 1
Scena 7
Ovidiu si apoi Iulia
Ovidiu
O! noapte- nduratoare,
Intinde a ta umbra dorita, protectoare,
Pe cel mai viu, mai dulce, mai dragalas odor,
Pe-al Iuliei s-Ovidiu misterios amor.
Si tu, o Venus, zee, nascuta-n marea lina,
Tu, carei a meu suflet in veci cu drag se-nchina,
Pe Iulia-mi iubita indeamn-o cu-al tau glas
Aice, langa mine, sa-ndrepte a ei pas!
(Priveste la fereastra luminoasa)
Ah! iata sus fereastra cu tainica lumina,
La care se arata precum o stea divina.
Vad umbra-i in miscare ... Ea pleaca, a plecat.
Lumina de fereastra acum s-a departat.
Ah! inima uimita salta-n bataie deasa
Si pare ca din sanu-mi vroieste acum sa iasa.
(Asculta)
Dar', vine. (Exaltata) Fericire, puteri dumnezeiesti!
(Iulia deschide usa. Ovidiu alearga spre ea.)
Ah! Iulie-adorata!
Iulia
(coboara scarile)
Ovidie! ... Tu esti?
Nu-i nime in gradina? Nu-i nime sa ne vada?
Ovidiu
Nu, nu, priveste, norii s-au adunat gramada
Ca sa ne-ascunda lumei si zeilor din cer.
Priveste, ceru-i negru, si stelele, ce per,
Cu toate-ale lor raze s-au concentrat in tine,
Ca numai a ta fata in ochi-mi sa lumine.
(Se apropie amandoi de banca, langa stanca)
Iulia
La glasul tau, amice, simt grija ca s-a dus.
Tu ma iubesti?
Ovidiu
Amorul ma-nalta atat de sus,
Cat uit, in fericire-mi, eu, om perdut in gloata
Ca esti in culmea Romei, a lui August nepoata
Si mintea-mi nebunita ma face sa-ndraznesc
Ca sa apropiu doru-mi de-un crin imparatesc.
Iulia
A! inima cu aripi, ce-n sus la cer aspira.
Semeata nebunie imi place si-mi inspira.
O dulce-nduiosire ce gandul mi-a furat
Si-i duce tot la tine, amice, nencetat.
Un geniu are drepturi ce nime nu le are,
Caci geniul poseda si tronuri, si altare.
Ovidiu
Semet sint, dar amorul ar fi zeul Amor
De-ar masura distanta cand el s-avanta-n zbor?
Dar inima ce bate in toata-a ei simtire
La scumpa-i aspirare cunoaste-mpotrivire?
Am fost nebun, sa poate, ca ochii n-am inchis
Cand Iulia parut-a in ceru-mi, ca un vis,
Dar este cu putinta de-a-nchide-n zi senina
Si sanul la iubire, si ochii la lumina?
Iulia
O! nu! nu ii inchide, cand e ca sa privesti
Cat te iubeste-n lume fiinta ce iubesti.
Si cata fericire, necunoscuta inca,
Renvie si mangaie simtirea sa adanca ...
Pe culmea inaltata, pe care m-am nascut,
Nu poate sa s-opreasca nici dorul cel tacut.
A lui August odrasla de soarta e menita
Sa-apara ca o zee de-abia intrezarita
Si sa inspire teama in loc de dulce dor.
Dar zeea, cand tresare de-al dragostei fior
Spre omul ce-o slaveste, din culmea ce coboara
Si-i pare, la tot pasul, ca tot mai sus ea zboara.
ASa voit-a Joe, ca Olimpul ceresc
Sa-l lege prin iubire ca raiul pamantesc,
Sa stearga dintre inimi oricare departare.
Iubirea-i cea mai dulce si sacra nobilare!
Regina Cnidei, Venus, iubit-a un pastor,
Eu te iubesc pe tine, poete-ncantator!
Ovidiu
Esti dulce si augusta! ... Marire ai si mila,
Marire de regina si farmec de copila.
Incat ades imi pare un vis norocul meu
De-a fi iubit de tine far-a fi dumnezeu,
S-atata maiestate in jurul tau domneste,
Ca, de-a-ti atinge mana, dorinta-mi se sfieste,
Si mintea mea, in lupta cu sufletu-mi robit,
Ma pleaca la picioare-ti, ingenunchet, uimit.
(Cade-n genunchi)
Corina
(langa stanca, in parte)
Infamul!
Iulia
(ridicand pe Ovidiu)
Iata mana-mi ... Amorul cand ne-aduna,
Eu uit ca sint princesa si mi-amintesc ca-s juna
Intaia-oara Eros ma duce-n Empireu,
Si sint a ta, Ovidiu, precum tu esti al meu.
(Sed amandoi pe banca)
Eu te iubesc, amice, chiar din copilarie
Amorul meu cu mine crescut-a in fratie,
Caci te-am vazut adese la bunul meu venind,
Cu toti poetii Romei in Roma stralucind,
Cu-amicii tai, Mecena, Virgiliu si Horatiu,
A caror geniu falnic strabat al lumei spatiu,
Stimati, iubiti de Caesar, v-am auzit ades
Cetind a voastre imnuri, si-n taina te-am ales
Pe tine ca poetul inchipuirei mele
Ador a tale versuri si am undit in ele
O gingasa comoara de visuri cu fiori,
Ce ziua ma incanta si noaptea pana-n ziori...
Ah! spune-mi, in ce plaiuri culegi a tale canturi?
Ce muzaiti inspira poeticile-avanturi?
Corina? Ce-i Corina? ... Exista? Cine-i ea?
Ovidiu
(ingamfat)
Tu, Iulio, tu numai esti, draga, muza mea,
Corina e un nume ... poetic ... ce de lume
Fereste-a noastra taina si dulcele tau nume.
Simtirea iubitoare ne vine de la cer,
Ea fuge de lumina ca cel mai sfant mister,
Si sacra e fiinta cu suflet generos
Ce face din iubitu-i un rege glorios.
(Se scoala)
Ah! Iulie-adorata, de-as asculta mandria
Ce simt gandind la tine, as face nebunia
Sa strig in lumea-ntreaga cu glas triumfator!
A mea, a mea e fiica lui Jupiter Stator.
Dar nu, al tau Ovidiu in nim nu se-ncrede.
Sub soare si sub stele necontenit te vede.
Si-i place-n tainuire, redevenind poet,
Sa spuie numai noptei mult-scumpul lui secret.
Atunci cand pacea umbrei, domnind peste campie,
Indeamna la iubire, la vis, la poezie.
Cand mii de soapte blande, sub cer trecand in zbor,
Desteapta-n al meu suflet rasunete de dor.
Atunci cu-nvapaiere el le descriu pe toate,
Sperand c-a mele versuri te vor patrunde, poate.
Iulia
O! dar', ca dulce fulger in sanu-mi au patruns,
Si vezi, amoru-mi gingas eu nu ti l-am ascuns.
(Pleaca capul pe sanul lui Ovidiu)
Ovidiu
(o strange in brate)
Ah! Iulie!
Iulia
(cu glasul slab)
Ovidiu!
Ovidiu
(aratand luna plina)
Iubita mea, priveste
Regina alba-a noptei din ceruri ne zambeste.
Ovidiu - Actul 1 - Scena 01
Ovidiu - Actul 1 - Scena 02
Ovidiu - Actul 1 - Scena 03
Ovidiu - Actul 1 - Scena 04
Ovidiu - Actul 1 - Scena 05
Ovidiu - Actul 1 - Scena 06
Ovidiu - Actul 1 - Scena 07
Ovidiu - Actul 1 - Scena 08
Ovidiu - Actul 2 - Scena 01
Ovidiu - Actul 2 - Scena 02
Ovidiu - Actul 2 - Scena 03
Ovidiu - Actul 2 - Scena 04
Ovidiu - Actul 2 - Scena 05
Ovidiu - Actul 2 - Scena 06
Ovidiu - Actul 2 - Scena 07
Ovidiu - Actul 2 - Scena 08
Ovidiu - Actul 2 - Scena 09
Ovidiu - Actul 2 - Scena 10
Ovidiu - Actul 3 - Scena 01
Ovidiu - Actul 3 - Scena 02
Ovidiu - Actul 3 - Scena 03
Ovidiu - Actul 3 - Scena 04
Ovidiu - Actul 3 - Scena 05
Ovidiu - Actul 3 - Scena 06
Ovidiu - Actul 3 - Scena 07
Ovidiu - Actul 3 - Scena 08
Ovidiu - Actul 3 - Scena 09
Ovidiu - Actul 3 - Scena 10
Ovidiu - Actul 4 - Scena 01
Ovidiu - Actul 4 - Scena 02
Ovidiu - Actul 4 - Scena 03
Ovidiu - Actul 4 - Scena 04
Ovidiu - Actul 4 - Scena 05
Ovidiu - Actul 4 - Scena 06
Ovidiu - Actul 4 - Scena 07
Ovidiu - Actul 5 - Scena 01
Ovidiu - Actul 5 - Scena 02
Ovidiu - Actul 5 - Scena 03
Ovidiu - Actul 5 - Scena 04
Ovidiu - Actul 5 - Scena 05
Ovidiu - Actul 5 - Scena 06
Ovidiu - Actul 5 - Scena 07
Ovidiu - Actul 5 - Scena 08
Ovidiu - Actul 5 - Scena 09
Aceasta pagina a fost accesata de 1866 ori.
