Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 11

Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 11

de Vasile Alecsandri


Scena 11

Florin (dupa copac), Florica (imbracata ridicul cu o rochie foarte umflata ti cu o capela mare impanata, iese in cerdac, dindu-ti vint cu evantail)

Florica (vesela): Tra, la la, tra, la, la, la.

Florin: Aud glasul Floricai.

Florica (iesind in cerdac): Tra, la, la, tra, la, la, la.

Florin (in parte): I! ce bine-i sade cu capela!

Florica (cu mindrie, striga): Loc, loc, faceti loc, mâi, ca trece cucoana Florica, cucoana Florica... Ha, ha, ha... (Se coboara in scena, se impedeca in poalele rochiei.) Na! ca era sa dau alivanta peste cap... Marlacofu imi gioaca feste... ma tot bate peste glezne... Fie! ca-i frumos— Ian priveste. parca-s umflata cu tevia; am talie de moda, cit o bute, s-o oboroaca de capela cu stresina... (Se primbla ingimfata.) Vai de mine! Cine ma gidila la picioare?... Marlacofu? (Sare batind cu palma peste rochie.) Da sazi binisor, blastamatule!

Florin (in parte): Are si malac? of! (Ofteaza.)

Florica (isi drege toaleta): Ia asa, sa ma fac pupuica, cu fesfesele boieresti, ca sa nebuneasca flacaii dupa mine. (Se primbla, imitind mersul damelor.)

(Arie din "Scara matei": "Ca sa fii cucoana mare" )

Voi sa fiu si eu cucoana
Cu deschisuri sfrantuzesti,
Sa fac proasca, s-arunc zvoana.
in feciorii boieresti.
Sa port fisnele
Cu tinechele;
Sa port capele
Cit un sopron;
Sa am corseturi
Fara sireturi
si marafeturi
Tot de bon ton.
Draga Florica!
Esti frumusica,
Esti marmuzica
Plina de nuri;
De-acum te tine
S-ametesti bine
Pe cioclovine
si pe bonjuri.

(impreuna.)

Ha, ha, ha, ha.
Ha, ha, ha, ha.

Florin (cu mirare)

Na, na, na, na,
Na, na, na, na!

Florin (scapind ciubucul jos): Tronc!

Florica (zarind pe Florin, in parte): Aice-i hitru. (Tare.) Ce este? Cine-i acolo?

Florin (cu sfiala): Eu!

Florica: Care eu?

Florin: Florin.

Florica (mindra): Ce vrei?

Florin: As vre, daca n-ar fi cu suparare, sa ramin argat la maria ta, Florico.

Florica (atinsa): Florico?... Florico!... parc-as fi de-o sama cu dinsu!... parc-am fi pascut bobocii amindoi!... Da cucoana Florica nu poti sa zici, giorlane?

Florin: Ba pot, Florico!

Florica: Bine. si de-acu-nainte sa-ti torci pe limba cind ii dischide gura ca sa vorbesti cu mine, auzi tu?

Florin: Mi-oi toarce, cucoana!

Florica: Iaca!... Da caciula de ce ti-o tii pe cap dinaintea me, naucule?... gios cusma!

Florin (scotindu-si palaria): Ma iarta, cucoana!...

Florica: Fie, pentru asta-data. Acu spune, ce vrei?

Florin: Apoi, daca s-ar putea, as dori sa ramin aici la curte, ca pe cind traia biata cucoana Todosia, stapina noastra...

Florica: Ba stapina ta, nu a me. Mie mi-o fost mama.

Florin (buimacindu-se): Asa vroiam sa spun, stapina ta, nu a me... adica stapina me, nu a ta...

Florica (rizind, in parte): S-o buimacit... (Tare.) Vrei sa intri in slujba la mine? Fie! te primesc cu leafa de 50 de lei pe an, un suman si trii parechi de opinci.

Florin: Suman si opinci? Apoi eu is diprins cu straie de iste ciocoiesti!

Florica: Da de cind te-ai diprins, mai badeo? De gioi pan’ mai apoi?... Mie-mi trebuie argat, nu ciocoi.

Florin (oftind): Bine, cucoana, oi purta si opinci, cinstita fata dumnitale.

Florica: Sa porti dar, ca, dupa cum zicea raposata, opinca-i talpa tarii; ea se lipeste bine de pamintu tarii, iar nu ciubota nemtasca, nici papucu grecesc. Hai, du-te sus de-mi ada un scaun ca sa ma mai odihnesc!

Florin: indata, Florico!

Florica: Iar?

Florin: Ba, ba nu... cucoana Florica. (intra in casa.)

Florica: Ha, ha, ha... bietu Florin!... Nu ma pot stapini de ris cind ma uit la el... samana cu o gaina smulsa.

Florin (aducind un scaun): Iaca scaunu, cucoana!

Florica (asezindu-se pe scaun): Bine; alearga acu de-mi ada un scaues de pus sub picioare.

Florin (alergind): M-am dus.

Florica: Am sa-l obosasc ca pe-un cal de posta.

Florin (vine iute): Iaca si scauesul. (il aseaza sub picioarele Floricai.)

Florica: Asa! Du-te de-mi ada s-o perna sa mi-o pun la sele, ca-i pre tare scaunu.

Florin: M-am dus! (Iese alergind.)

Florica: L-oi vindeca eu de boala fuduliei.

Florin (aducind o perina): Unde s-o asad, cucoana?

Florica: Cole, la spate.

Florin (asezind perina): Poftim.

Florica: incet, ma, ca ma gidili... bine... acu mergi de-mi ada dulceti.

Florin: Alerg. (in parte.) Multe-i mai trebuie! (Iese.)

Florica (razimindu-se pe perina): I! ca bine-i in puf! te incalzeste la sele si-ti aduce o sfinta de lene... De asta poate unii oameni sint asa de somnorosi... traiesc cu pufusor. (I se ridica malacoful.) Pei drace!... (isi drege rochia.) Poznasa moda... de nu-i lua sama, te da de rusine.

Florin (aduce o tabla cu dulceti si doua pahare cu apa. El calca cu sfiala si se cumpaneste cind in dreapta cind in stinga, de frica sa nu verse tablaua): Iaca dulcetile, cucoana!

Florica (in parte): Ian vezi-l cum se clatina... parca-l bate vintu. (Luind dulceti.) Da nu te baga asa in sufletu meu, ca doar n-ai sa ma-nghiti... stai cole... drept... si te diprinde a sluji cum se cade, ca de m-oi marita, poate sa te ieu ficior in casa...

Florin (mâhnit): Ai sa te si mariti, Florica... cucoana Florica?...

Florica (bind apa): D-apoi cum? Sa ramin fata mare?

Florin: Ba fereasca sfintu de-asa rusine!...

Florica: Am sa-mi ieu de barbat un om de treaba, care sa nu se sparie de bani, sa nu-l farmece ochiu dracului, un suflet bun, recunoscatori, fara fudulie, fara prostie... ca altii.

Florin (scincind, in parte): Adica ca mine... bate saua...

Florica (mai luind dulceti): Da bune dulceti!... Palamariu de la Sfintu Onofrei ii baiet cu inima, frumos, voinic, ii militar si moare de doru meu... (Bea.)

Florin (scincind): Palamariu, frumos!... Pe Colivescu vrei sa-l iei?

Florica: si ce-ti pasa tie?

Florin (plingind cu bocit): Elei!... sa nu faci una ca asta, Florico, ca ma dau in fintina!

Florica: Ce face?

Florin: Fusese vorba sa ne cununam impreuna; dar de vreme ce nu se mai poate, nu vreu sa fii palamareasa, Florico... nu-ti dau voie.

Florica (sculindu-se): Tu?... Ian lipsesti de-aici, pacatosule, si nu te mai scinci, ca esti slut ca pacatu cind te bocesti.

Florin (pune tablaua pe scaun): Asculta, Florica! Am fost un ticalos mai dinioare... m-am purtat cu tine ca un misal si nu mai sint vrednic nici sa-ti sarut mina... dar nici pot suferi ca sa te faci Coliveasca. (Plinge.) Nu pot, da!... apoi daca nu pot, nu pot!

Florica (in parte): Sarmanu Florin! (Tare.) si de ce nu poti, ma rog?

Florin: Pentru ca mi-esti draga... na... si ma giur pe-o lege care-o am, ca, de nu ma-i asculta, intru in pacat!...

Florica: Mare-i lauda la casa omului!

Florin: Nu glumesc, Florico... Ma giur, sa ma duc pe lume, sa nu mai auzi de mine cit ii trai.

Florica: si ce-mi pasa mie de te-i duce?... doar nu sintem de-o sama... Calatorie sprincenata...

Florin: Asa!.... Apoi sa dai sama, fa, de ce s-a intimpla. (Desperat.) Merg sa ma scriu la oaste, ca sa ma duc la batalie... sa mor de mina dusmanului... in ciuda ta...

Florica (in parte, ingrijita): Ce zice?

Florin: si cit pentru palamariu, am sa-l ingrop de viu in trimbitoiu cel gros. (Se rapede spre portita din fund si se loveste de Colivescu, care intra.)





Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 01
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 02
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 03
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 04
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 05
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 06
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 07
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 08
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 09
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 10
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 11
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 12
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 13
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 14
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 15


Aceasta pagina a fost accesata de 768 ori.
{literal} {/literal}