Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 01

Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 01

de Vasile Alecsandri



Persoane

Florin, tinar taran
Florica, tinara orfana
Colivescu, paraclisier


Scena 1

Florin si Florica

Florica (iese din casuta aducind un paner cu de-ale mincarii): Florine! mai Florine! (Chiuie:) Florine, hai!...

Florin (scoate capul pe bageaca): Ce este, fa Florica? Te-o muscat lupu, de tipi asa?

Florica: Ce faci tu acolo de azi-dimineata, ca un lastun?

Florin: Asad finu in podu surii.

Florica: Da cu ce-l asazi, mai badica?... cu gura?... ca tapoiul ii gios.

Florin: Cu gura? Iaca, ma! m-o picilit dracoaica! (Ride prosteste.) Ha, ha, ha, m-ai picilit, fa, minca-ti-as ochii!

Florica: Vezi mincau, tot ar vre sa-mbuce cite ceva.

Florin: D-apoi cum? doar eu nu-s fata mare, ca tine, sa ma hranesc cu rabdari prajite.

Florica: Ei! daca nu esti fata mare, cobori iute, ca ti-am adus papa. Ian cata colea, cissss...

Florin (suparat): Dec! ma casaiesti acu, ca pe lastuni?... Asteapta sa-ti arat eu cis... (Se coboara pe scara.)

Florica (in parte): Se face ca s-o miniet, doar i-oi mai aduce ceva de sus, ca sa-l impac.

Florin (viind pe scena): N-auzi, fa! stii tu ca te prea intreci cu gluma?

Florica: Ce face, badica? (Aratind panerul.) Ia... malai si lapte dulce...

Florin (imblinzindu-se): Ba ma picilesti, ba ma casaiesti, ba ma... parc-as fi agiuns in doaga palamariului de la sfintul Onofrei.

Florica: si vro doua costite de...

Florin: Costite? de care?

Florica: De cela... stii tu, care-i balan la par si graieste ca tine.

Florin: Unde-s? (Cauta in paner.) I! Doamne! Fa, Florico, stii una?

Florica: Ba nici doua.

Florin: Nici ca se afla pe fata pamintului alta lighioaie de fata mai buna ca tine! Dar putintica chileala adus-ai?

Florica (scotind o garafa din paner): Asa-mi pare.

Florin: I! Doamne! Florica, stii doua?

Florica: Ba nici trii.

Florin: Cind as fi Pori-imparat, pe crucea me ca te-as lua giupineasa-n casa. Dar ceva mere dat-ai dupa persic?

Florica (scotind mere din sin): Numai vro sase.

Florin (intinzind mina): Las' sa le culeg eu.

Florica (lovindu-l peste mina): Nu pune laba.

Florin: I! Doamne! Florica, stii trii?

Florica: Ba nici patru.

Florin: Mult imi mai esti draguta, fa hai!... si, zau, mare dor mi-i sa ma-nsor cu tine.

Florica: D-apoi mie, Florine.

Florin: Daca-i asa povestea, stii patru?

Florica: Ba nici cinci.

Florin: Hai sa ne... punem la masa si sa facem prinz de logodna.

Florica: Bucuros. Vin' cole, la umbra istui par. (Se aseaza amindoi sub copac si intind masa pe iarba.)

Florin: Pe iarba verde, ca la zi-ntii mai...

Florica: Numai privighitori ne lipsesc...

Florin: Ba nu, ca esti tu aici, Florica.

Florica: Eu is privighitoare? da tu?

Florin (cu mindrie): Eu? privighitor! (Rid.)

Florica: Iaca masa, poftim la dinsa, cucoane...

Florin: I! ce de mai bielsug, mamulica me! Ian priveste: malai din rai, lapte dulce, ochii ti se duce... (Strigind ca laptarii:) Lapte, lapteee!

Florica (dindu-i un pumn): Taci, ma, si maninca azi.

Florin: D-apoi coaste fripte! inima le-nghite! (Bocind:) Vai! saracu balael! mult era el frumusel! Cum l-o pirlit pe spinare, si mi l-o pus in frigare, de striga in gura mare: covit, covit, rau ma doare!

Florica: Lasa bocitul, ma, ca-mi vine-a plinge. Parca ingropi pe frate-tau.

Florin (atins): Ce face?

Florica (tornindu-i vin): Zic sa bei un pahar de vin, ca sa nu te ineci.

Florin: Multamim, puiculita, si pofta buna. (Bea.)

(Hora "Arde-mi, frige-mi") (impreuna.)

Pofta buna, pofta buna!

Sa petrecem impreuna

si sa bem si sa mincam

s-apoi sa ne cununam.

Florin

Fa, Florica, draga mea,

Parca esti o viorea!

Florica

Mai, Florine, dragul meu,

Parca esti un paraleu!

(impreuna.)

Pofta buna, pofta buna!

Etc. etc. etc.

Florin (inchinind): Ei! sa traiesti, Florico, dupa cum doresti! si la anu cu bine sa deie Dumnezeu.

Florica: Multamim, badica.

Florin: Sa te vad cu bujori in fata si cu copil in brate. (Bea)

Florica: inghite-Agachi, virtos.

Florin: Na si tie! Bea de te racoreste!

Florica (bind): Noroc bun, Florine! sa te vad cu flori la ureche.

Florin: Pusche pe limba-ti... Asa ca-i bun, fa? Luneca pe git ca un sarpe. Sa-l tot bei si sa mai cei.

Florica: A fi, ca doar ii de cel de Cotnār cu cercuri de fer.

Florin: De Cotnar?... I! ca nu ma pot face si eu o bute, sa ma cercuiesti tu cu bratele tale!

Florica (sculindu-se): Bute, tu?... Da nu vezi ca-ti lipseste o doaga.

Florin: Ca de-acu poti zice tu cite ti-o placea. Am ospatat de-agiuns, slava Domnului!... Cine mi-o dat azi sa-mi deie si mini.

Florica (stringind masa): Ei! acu ce mai facem? ca sintem chiar de capu nostru, de cind o murit biata cucoana Tudosia, stapina noastra, Dumnezau s-o ierte!

Florin: Asa sarmana!... De-o saptamina de cind am ingropat-o, am ramas noi doi stapini in casa ei, si, zau, de cind nu mai am pe nime in capu meu, ca sa ma sileasca la treaba, m-o apucat o sfinta de lene, de mi se rup falcile. Ca... a...asc toata. ziulica si do...o...orm toata nopticica. (Casca.)

Florica (cu jale): Sarmana cucoana! mare buna o fost cu noi cit o trait! .

Florin (intinzindu-se): Dumnezeu s-o odihnea...a... sca!

Florica: Ea ne-o crescut de mici si ne-o ingrijit ca pe copiii ei. Acu am ramas cuc si nu stim ce sa facem cu averea ei.

Florin: Da n-o lasat-o nimarui cu limba de moarte?

Florica: Nu. Tot ce stiu ii ca, dupa moartea ei, o vinit de la giudecatorie de-o ridicat din casa cite hirtii s-o gasit. Poate sa fie ceva scris in ele de stapina noastra.

Florin: A fi, n-a fi, nu ne priveste pe noi. Treaba noastra ii sa ne-ngrijim de toate si sa le pastram in buna stare, pan' ce-a vini vro ruda de-a raposatei ca sa ieie averea. Helbet! s-a gasi el cineva pe lume care s-o clironomisasca.

Florica: Bani sa fie, musterii nu lipsesc.

Florin: Vorba ceea: la stupu de miere, roi de muste.

Florica: Ei! da pan-atunci ce facem noi, Florine?

Florin: Pana cind? Pan' la ziua cununiei noastre? (Se apropie de Florica.) Ia... ne dismierdam, fa, ne sarutam ca sa ne deprindem cu maritisu.

Florica (departindu-se): Degraba ti-a fi?

Florin: D-apoi cum? N-o hotarit raposata ca sa-mi fii nevasta?

Florica: Asa este, nu zic ba, dar...

Florin: Ce dar, ce dar?... tocmala sfirsita, nu se mai incape vorba. Vin-incoaci, nevasta, de ma pupa.

Florica (rizind): Iaca, ma! poronceste parc-ar fi Ciubar-Voda.

Florin: Nu vrei? Nu te supui de buna voie? Vrei poate cu de-a sila?

Florica: Cearca, daca poti.

Florin: Daca pot? Ian asteapta, lelita. (Se rapede ca sa prinda pe Florica.)

Florica: sazi binisor, mai. (Fuge primpregiurul copacului.)

Florin: Ba nu, te-oi invata eu...

Florica: Atunci s-agiungi tu cind ma-i prinde.

Florin: Degeaba fugi, ca n-ai sa scapi.

Florica (apucind tepoiul): Sa nu vii, ca te ieu in tapoi.

Florin (oprindu-se): Lasa tapoiu, fa.

Florica: Ba nici gindesc.

Florin: Nu? nu? Ce? socoti poate ca ma tem? (Se rapede.) Ghidi, sopirla ce esti...

Florica (impungānd cu tepoiul pe Florin): Ha, ho, ha, ho, balan, ho...

Florin: incet, fa, ca ma gidili. (Se lipeste rizind de copac.)

Florica (infige coarnele tepoiului in copac si prinde pe Florin intre ele): Na ca te-am prins eu, in loc sa ma prinzi tu. Te mai lauzi acu? Mai poroncesti, mai badeo?

Florin: Nu mai zic nimica... da-mi buna pace.

Florica: Ba nu, am sa te tin aici pan' disara.

Florin (minios): Aici? in coarnele tapoiului?

Florica: Asa, ie-ma si tu in coarne, daca poti.

(Se aude pe dupa zaplaz glasul lui Colivescu cintind: "Pa, vu, ga, de, ni, ghe, pa".)

Florin: Auzi? Vine palamariulde la Sfintu Onofrei... Da-mi drumu, Floricuta draga, ca ma giur sa fac ce-i vra.

Florica: Sa n-ai parte de bunica-ta?

Florin: Sa n-am! (in parte.) Tot ii moarta.

Florica: Ei bine. Te prinzi sa-mi torci un fuior pan' disara?

Florin: Un fuior? eu? Fereasca sfintu!

Florica: Nu vrei? Daca-i asa, sazi aici sa te vada palamariu.

Florin: Ei, ma prind.

Florica (dindu-i drumul): Acu mai vii de-acasa. Na, du paneriul ista sus si sa mi te-htorci cu fuioru la briu. Auzi?

Florin (rusinos): Aud... (Ia panerul.) Ei! las', lelita, ca mi-i fi tu nevasta intr-o zi...

Florica: Hai degraba la furca.

Florin: Iaca ma duc, ma duc... incet, ca nu dau tatarii.

Florica (minindu-l cu tepoiul): Hais, talasman... ta, bourean.

Florin (suindu-se in cerdac): Te-oi talasmani eu cind mi-i cadea la mina. (intra in casa.)

Florica: Ha, ha, ha, ha; o patit rusinea flacau! Ha, ha, ha, are sa toarca ca babele. Ha, ha. ha.




Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 01
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 02
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 03
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 04
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 05
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 06
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 07
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 08
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 09
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 10
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 11
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 12
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 13
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 14
Paraclisierul sau Florin si Florica - Scena 15


Aceasta pagina a fost accesata de 925 ori.
{literal} {/literal}