Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea IV - Betia

Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea IV - Betia

de Vasile Alecsandri


1639
dedicat d-lui A. Papadopulo Callimah


IV.
Betia



"Stii tu, Becri, - intreaba sultanul - stii tu bine
Ce gind ma face-a ride privind acum la tine?
Ma mir prin ce minune eu te-am lasat cu viata
Cind tu in a mea cale m-ai insultat in fata?
Cum sabia-mi taioasa, cu capul tau vecina,
Nu l-au facut sa salte zburind din radacina?"
Becri raspunde : "Cerul ti-au alinat mania
Ca sa cunosti prin mine norocul si betia,
Sa aflii c-adevarul, ratacitor prin lume,
Pluteste-n ochii nostri pe-a vinului dulci spume.
S-acum asa de tare iti place beutura,
Cit vinul tot din lume de-abia ti-ar umple gura,
Si-n vastul tau imperiu cuprins de admirare
Nu-i astazi ca sultanul betiv asa de mare!"
"Sa bem dat cit ne cere dorinta nempacata",
Replica padisahul, si gura-i insetata
Desarta-o cupa larga de vin ferbintator.
Apoi cu drag privind-o, suspina : "Scump izvor
De visuri aurite si mult incintatoare!
O, vin, comoara dulce! o! singe stors din soare!
Ce oarba minte-avut-am cind te-am despretuit
Si de-ale tale daruri placute m-am lipsit!
Lumina contopita in rodul de la vie,
Tu, prin a ta putere, tu, prin a ta magie,
Ma porti usor, ferice, in lumi necunoscute
De tinere iluzii, de visuri necrezute.
Ah! iata raiul vesel in ochii-mi se deschide!
Vad gingasa hurie ce tainic imi suride,
Vad riuri lungi de aur cu punti de curucbei,
Vad ingeri fara aripi calcind usor pe ei,
Vad insusi pe Profetul cetind Coranul sau
Vad tronul de lumina, vad chiar pe Dumnezeu,
Allah!..."
"Eiuvallah! adaoge Becri.
Vezi multe! ... dar mai multe tu ai descoperi
De n-ai fi prin betie orbit atit de bine
Cit nu mai vezi tablaua cu vinuri linga tine!
Priveste aceste culpe lasate in uitare...
Din toata cupa plina se-nalta o mustrare.
Sa bem, Murad, in graba sa le golim pe toate...
Betivul cu mustrarea a se-mpaca nu poate!"
"Sa bem! striga sultanul cu glasulr agusit,
Cu fruntea in sudoare, cu petul dezvalit.
Sa bem pina la moarte! ... caci moartea ciar de gheata
Prin farmecul betiei devine-o noua viata!"

El zice si apuca trei cupe aurite,
In gura-i le desarta si lacom le inghite;
Iar mintea lui furata pe-aripa veseliei
Incepe a se-ntoarce prin cercul nebuniei.
Si inima-i se bate mai rapide in pept.
Deodata el se scoala iute-n picioare drept
Si striga: "Cine spune, cine-ndrazneste-a zice
Ca-n lumea-mparateasca e altul mai ferice,
Mai mare, mai puternic, mai falnic decit eu?
Ce vis e de-o masura cu-naltul vis al meu?...
O! de-as tinea pamintul intreg in asta mina,
Tot nu mi-ar parea plina! ... s-ambitia stapina
Pe sufletu-mi ce arde ca un vulcan in foc
Mi-arata-acum in mina deserturi mari de loc,
Deserturi nesatioase in care-ar incapea
Totimea siderala cu lumile din ea!...
Sariti, otmani! .... la lupta! ... luati in mini hangerul
Sa facem robi pamintul, si soarele, si cerul!...
Sariti! ... cu mine fata sa tremure Allah!...
Eu sint de-acu-nainte cerescul padisah!"

Murad in exaltare, nebun, spaimintator,
Cu sabia golita alearga pe covor,
Calcind, fara sa stie, pe cupele de aur,
Scotind din pept un raget grozav si lung de taur,
La care sub fereastra raspund tigrii sarind...
Iar Mustafa Becriul, la cupe trist privind,
Cu glasul plin de lacrimi, ofteaza : "Ce orbire!
Visind mariri desarte, tu calci pe fericire,
Murad! ... o picatura refleta-n sinul ei
Tot cerul plin de stele pe care tu il vrei.
Decit s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta,
Ai soarbe picatura si lumea-ar fi a ta!"
Sultanul se opreste si cade ametit
Pe un divan de perne; apoi cu glas uimit
Rosteste: "Ai dreptate, Becri, om intelept!
Da-mi cea mai larga cupa ... ma arde setea-n pept!"
El bea, inchide ochii si zice ca prin vis:
"Din toate-a lumei bunuri femeia-i paradis!
Coroana de coroane ale dumnezeirei
Depusa cu iubire pe fruntea omenirei!
Femeie! oaspe gingas a lumei incintate,
O! roza inflorita de dulce voluptate!
Femeie! adorare si soare-a tineretii!
Tu, luna mingaioasa in noaptea batrinetii!
Podoaba lumei, farmec iubit, invingator,
Ce dai chiar nemurirea la omul muritor!
Femeie! ah!..."
"Femeia, ca rodul de la vie, -
Adaoge Becriul glumind cu veselie -
E strugur dalb pe care amorul indulceste,
Da-i acra agurida cind ea nu te iubeste!"

Sultanul de pe perne se scoala in estaz,
Slab, sovaind, nemernic, si galbin pe obraz.
El face doua pasuri, de Mustafa s-opreste,
Simtind ca tot saraiul in juru-i se-nvirteste,
Si zice: "Frate... frate... presimt ca am sa mor..."
Becri, zimbind, raspunde: "Nemernic bautor!
Ah! vad ca n-am cu cine sa lupt eu la betie...
Mai bine-o bute larga decit o-mparatie!"
"Eu... eu... nu pot cu tine? ... mai da-mi o cupa... ada...
Sau te arunc la tigri... la tigri... ca o prada".
Becri iar umple cupa, sultanul o bea iara,
"A! prin a mele vine s-aprinde-o vie para...
De o putere noua ma simt intinerit...
Becri... scumpul meu frate, o! frate prea iubit,
Iti dau tie, tronul, si flota, si armata...
Eu nu-mi pastrez pe lume decit numai o fata...
O fata, o minune, un scump margaritar,
Adusa-n asta noapte de negrul meu kizlar...
Cum? ... vrei s-o vezi tu!... fie!... dar n-a fi vina mea,
De ti s-or arde ochii cind ii privi la ea!..."
          *
Un semn si doedata se trage o cortina.






Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea I - Alaiul lui Murad
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea II - Becri Mustafa
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea III - Noaptea bairamului
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea IV - Betia
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea V - Feringhis


Aceasta pagina a fost accesata de 778 ori.
{literal} {/literal}