Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea I - Alaiul lui Murad

Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea I - Alaiul lui Murad

de Vasile Alecsandri


1639
dedicat d-lui A. Papadopulo Callimah

I.
Alaiul lui Murad


E soare spelndid de vie sarbatoare,
E Bairamul vesel. Stambulul e-n picioare,
Dar ce luceste acolo pe stradele adinci?
Allah! Allah! deodata Stambulul cade-n brinci...
In laturi toti, in umbra, cu fata la pamint!
Nici un ghiaur pe strade, nici un suspin in vint,
Osmani, iata alaiul sultanului Murad!
Murad, lacul de miere si marea fara vad
De glorie, de stiinta, putere, straluciri,
Stilp falnic si coroana intregii omeniri,
Pogoritor ferice din sinul lui Iafet,
Si care, fiind umbra cerescului Profet,
Nu are, nici nu poate avea seaman pe lume.
Deci calea-i, spada-i, fata-i si gloriosu-i nume
Sub roua parfumata de flori de iasomie
De-acum si pina-n fundul Hairetului sa-i fie!

El vine ca pastorul incunjurat de turma,
Avind pe linga dinsul pe bostangii,si-n urma,
Frumosi, tinuti in friie, opt harmasari de fala,
Podoabe nestimate de pompa-orientala,
Purtind smaralzi in frunte cit oul de condor,
Scotind din pept fanfare de glas nechezitor.
Murad ii pretuieste cit tara de Misir,
S-ar vrea din fiecare sa faca un vizir,
Gasind ca in mindrie pe oameni stiu sa-ntreaca...
Ei nu cobor nici ochii si nici genunchii pleaca!
Cum dar li se cuvine, au pus mai inaitne,
Si despre beilebeii, apasatori de ginte
Si despre capudanii si despre seraskerii
Ce duc in foc spahii, topciii, enghicerii,
Si care-n timpi de lupte c-un semn, dintr-un cuvint
Intind aripa mortii pe mare si pamint;
Tigri ce-ar rupe-n gheare tot neamul crestinesc
Dac-ar putea razbate prin peptul romanesc!
Acestii, pe cai ageri, maret vin impreuna,
Avind tabulhanale, alem cu semiluna,
Si tuiuri de parada cu trei cozi lungi de cal,
Insemne de marire si fast oriental.

Iar prin alaiul falnic, torent de bei, de pasi,
Si de imani fanatici si de kizlari pizmasi,
Calari pe cai de frunte ce salta-n loc si trapa
La glas de seizi negri ce-l netezesc pe sapa,
In mijlocul acelei feerice splendoare
De haine aurite, de arme lucitoare,
Hangere-n petre scumpe, baltage, iatagane,
Sangiacuri, susaneel, ieniceresti cazane
(Tot ce-i setos de singe si vesel de parada),
Apar in maiestate deasupra de gramada
 
Vizirul si muftiul, topuzul si Coranul,
Coloane care sprijin intreg Aliotmanul,
Sultanul cu surguciul lui Soliman in frunte,
Ce arde ca panasul de flacari pe un munte,
Intuneca vederea precum un soare viu
LPlutind in stralucire pe-un fluviu argintiu.
In umbra lui se misca alaiul in desime,
Alai ce se termina in crincena ostime,
Si Bosforul rasuna de-o lunga deturnare!...

Dar unde oare merge Murad cu oastea-i mare?
Se duce el sa stinga pe lesi, sau merge-acum
Pe Abaza hainul sa-l arda-n Erzirum?
De pe copacul lumei vrea roada s-o culeaga?
Vrea sub calcai sa plece pe omenirea-ntreaga?

Murad Gazi sultanul se duce-n Ok-maidan
Sa-nvinga arcasie pe Ild-Tozcoparan,
De nu, sa-l impaneze cu o sageata-n pept,
Caci ochiul lui e tintes, si cugetu-i e drept!
Deci toti otmanii-n cale-i, patrunsi de-un lung fior,
Simtesc un zbor de fulger trecind pe capul lor
Si toti se dau in laturi de razele-i de foc,
L-a lui desertaciune lasind desertul loc!





Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea I - Alaiul lui Murad
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea II - Becri Mustafa
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea III - Noaptea bairamului
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea IV - Betia
Murad Gazi Sultanul si Becri Mustafa - Partea V - Feringhis


Aceasta pagina a fost accesata de 925 ori.
{literal} {/literal}