Marioara, Florioara - Partea II

Marioara, Florioara - Partea II

de Vasile Alecsandri


Legenda dedicata Principesei M. Cantacuzin

II.

Iata, frate, fratioare,
Ca'ntr'o zi cu dulce soare,
Marioara se'ntalnea
C'un strain care venea
Pe-un fugar sirep de munte
Cu steluta alba'n frunte,
Si pe loc, cit il zarea,
Far' de voie se oprea,
Ochii la pamant tintea
Inimioara-i se batea.
Cel strain in cale-i sta
Si din gura cuvanta:
-"Cale buna mandrulita!
-Multumim, tie, badita!
-Mandrulita, dragulita,
Spune mi-e adevarat,
Esti tu fata de' mparat,
Sau vr'un vis ce am visat?
Ca de cand ma simt barbat,
Multe tari eu am calcat,
Fete multe-am dezmierdat,
Dar, ca tine, chip si stat,
Alta'n lume n'am aflat!
-Strainel, baditu meu,
De vrei sa stii ce sunt eu,
Intreaba tu florile,
Florile, surorile.
-Esti tu fata de muntean
Sau copila de valean?
Vita de om pamantean
Sau de vr'un zmeu nasdravan?
-Strainel, baditul meu,
De vrei sa stii ce sant eu,
Intreaba cei munti carunti,
Isvoarele fara punti
Pasarile cantatoare
Si puii de caprioare.
-Alei! Mandra mandrelor!
Tu esti Zana muntilor,
Surioara florilor,
Vestitoarea zorilor!
Si tu esti ursita mea,
Care, spusu-mi-a o stea
C'am sa ma iubesc cu ea!
Marioara se uimea,
Fetele-i se rumenea!
Iar strainul, ca si ea,
Sta pe ganduri si tacea,
Numai calul nechezea
Glasul vailor trezea.

Cand de-odata se ivea
Si la ei usor venea
Un bujor de copilita
Cur as vesel pe gurita,
In camasa cu altita
Si cu fluturi in cosita.
Ea venea dintr'o livada,
Si la sanu-i de zapada
Purta snopi de floricele
Si crengutile visinele.
Si pe iarba cum salta,
Ea din gura-asa canta:
"Frunza verde de sulcina;
Am la sanu-mi o gradina
Cu flori albe dragastoase,
Cine-ar vrea sa le miroase;
Sa-l patrunda doru'n oase
Am fragi dulci si visinele,
Cine va gusta din ele,
Sa-i fie zilele-a mele.
Mai badita nu doresti
Visinele radasesti.
Mai vazut-ai tu la soare
Asa poame' ndulcitoare!

Si cum sta, si cum canta,
Camesuica-si departa.
Sanusoru-i arata,
Sanu-i plin de floricele,
Si de rosii visinele,
Cat strainul le vedea
Iute mana-si intindea:
Dar Marioara mi-l oprea
Si cu glas uimit graia:
-Nu culege de la ea,
Ca-ti dau gradinuta mea,
Gradinuta sanului
Cu floarea sufletului!
Mult strainul s'aprindea
Si in brate-o cuprindea.
Si cu drag ii tot zicea:
-Zana mea, ursita mea!
Se azi calea-mi parasesc,
Murugsoru-mi priponesc
Si la tine ma opresc,
Cu tine sa ma iubesc!
Marioara-l asculta,
Fata i se lumina
Ochii' n lacrimi isi scalda!
Iar fugaru'n loc sburda
Falnic coama-si incorda
Si stapanei lui o da
Gingas de o desmierda.





Marioara, Florioara - Partea I
Marioara, Florioara - Partea II
Marioara, Florioara - Partea III
Marioara, Florioara - Partea IV
Marioara, Florioara - Partea V
Marioara, Florioara - Partea VI


Aceasta pagina a fost accesata de 710 ori.
{literal} {/literal}