Crai-nou - Scena 7
de Vasile Alecsandri
Scena 7
Ispravnicul, Dochita
Ispravnicul (viind in scena, din fund): Kirie eleison! c-am scapat... da frica mi-o fost... bre... bre, bre! daca-s eu cap de prost sa ramin in urma jandarmilor.
Dochita (viind din fund): Doamne, mare mindru-i Bujoru meu. ira! eu am uitat pe biata cuconita... ma duc...
Ispravnicul: O românca! Ian sa-i fac dopros... Copilo... n-auzi? copilo...
Dochita (oprindu-se la usa ei): Pe mine ma chemi?
Ispravnicul (apropiindu-se de Dochita si cautind la ea de aproape): D-apoi pe cine, pe mine? Doar nu-s... (in parte.) Mai, ca frumusica tarancuta...
Dochita: Ce poftesti?
Ispravnicul: Ce poftesc?... him... (in parte.) Apoi da... (Tare.) Ian spune-mi, copilo draga, n-ai zarit cumva pe aici vrun domnisor si vro duduca?... asa stii... cam...
Dochita (in parte): Degraba ti-a fi, ispravnice... (Tare.) Nu, cucoane, nu... da unde... ca doar duducele si domnisorii nu rasar ca bozul prin satul nostru.
Ispravnicul (cautind de aproape la Dochita): Asa sa traiesti?
Dochita (rizind): Da ce te uiti asa la mine?... parc-ai avea orbul gainilor?
Ispravnicul: Mi-am prapadit ochelarii in fuga cea de dinioare... ca nu stii ce-am patit, fa... cum te cheama?
Dochita: Dochita.
Ispravnicul: Fa Pachito... veneam pe potica singur in urma jandarmilor si gindeam la nepoata mea, la Anica... (Plingind.) Anica... un bujor de fata, pe care am crescut-o cu o multime de cheltuiala ca s-o dau dupa Coscodan, ficiorul lui banu Paragina... o cunosti, fa Tarsito?
Dochita: Dochita... nu Tarsita.
Ispravnicul: Ei... si mi-o furat-o de la ochi un puschi... un Leonas... il cunosti, fa Locsito?
Dochita: Dochita, Dochita...
Ispravnicul: Acu... nepoata ca nepoata; dar alta bazaconie!... in ziua cind au spalat putina Anica cu Leonas, am gasit lada samisiei deschisa; broasca stricata si inuntru 40.000 lei... lipsa. Se-ntelege ca tot Leonas o furat si banii haznelei, pentru ca sa aiba ce minca cu Anica... (Plingind.) Vazut-ai vreun ispravnic mai mahnit decit mine, fa Prohirito?
Dochita (minioasa): Haide.... acu-s si Prohirita. (Tare.) Dochita... Dochita, auzitu-m-ai?
Ispravnicul: Dar, dar... m-am gresit; asa-s de ametit... si cum iti spuneam, draga Pachito... am luat indata vro citiva jandarmi cu mine, mi-am pus pistoalele si iartaganul la briu, si m-am luat cit cole, cit cole pe urmele fugarilor... De doua zile acum de cind ii urmaresc ca copoii...
Dochita: Se vede ca ai miros bun!
Ispravnicul: Strasnic, Zoito... stii? eu cind ma duc la vinat, nici nu mai ieu prepelicar cu mine... s-asa cum iti spuneam mai dinioare... cum ma urcam singur pe potica... Kirie eleison!... imi iesa deodata inainte doua matahale cit... (cautind, imprejur) cit tine, Tarsita... ba ceva mai marisoare...
Dochita (in parte): Auzi vorba!
Ispravnicul: Una samana a fi taran de la munte... cam batrin... si mi se pare c-avea s-un cimpoi; iar ceealalta matahala avea o palarie larga, data pe ochi si o manta lunga neagra... Cum le-am vazut, mi-o sarit inima din loc s-am incremenit!... Atunci... cea cu manta neagra... o intins mina spre mine si mi-o infundat caciula pe nas... eu taceam chitic... si deodata un glas ca din ceea lume mi-o zis asa. (Cinta:)
Ispravnice! moartea te paste la soare;
Fugi iute acasa de sezi la racoare ...
(Scapatindu-se de picioare.)
Vai! cad de picioare!
Iar cad de picioare ...
Dochita: Iaca pozna, ca se prabuseste...
Ispravnicul: Nu ma lasa, Locsito, ca ma duc... ma duc... (Tremurind.)
Dochita (sprijinindu-l): Da tine-ti firea, cucoane, ca doar esti barbat, si ti-i sinul plin de arme...
Ispravnicul: Oare? asa sa fie?... Doamne, tare-mi placi, fa Zoito.
Dochita: t-oi fi placind ca-i lumea ra.
Ispravnicul: Lumea ca lumea, dar tu m-ai fermecat, de la roate... (Cu glas slab.) Vin de intra la mine fata-n casa.
Dochita: O inviet mortu. (Tare.) sterge-te pe gura, boieriule...
Ispravnicul (stergindu-se cu minica): Da de ce?... Ha... asa vine vorba? ha, ha, ha!... (Serios.) Dar sa lasam saga... asculta:
Ispravnicul
Fa Dochito, puica alba,
Vin cu mine sa-ti dau salba.
Dochita
Ba nu, nu; ba nu, nu vreu
Ca-mi e drag Bujorul meu.
Ispravnicul
t-oi da salba de margele,
si paftale, si inele.
Dochita
Baiu; marfa de la voi
Nu se trece pe la noi.
(impreuna.)
Ispravnicul
Ei!
Nu vrei?
iti poroncesc dar apoi.
Dochita
Dor
De zor
Nu cunoastem pe la noi.
Ispravnicul
Pentru tine le fac toate
s-apoi zici ca nu se poate?
Dochita
Geaba vii, geaba te duci
Numai rupi niste papuci.
Ispravnicul
Sau nu-s gingas la privire?
Sau nu-s vrednic de iubire?
Dochita
Ba esti mindru, de diochi
si-mi esti drag ... ca sarea-n ochi.
(impreuna.)
Ispravnicul
Ei!
Nu vrei?
iti poroncesc dar apoi.
Dochita
Dor
De zor
Nu cunoastem pe la noi.
(in vremea acestui duo, Leonas se arata in fund, invalit cu manta neagra, si cauta cu luare-aminte imprejurul lui. La sfirsitul scenei, el se apropie de ispravnic; il apuca de mina si, in vreme ce acesta se trage inapoi tremurind, ii cinta urmatoarele:)
Leonas
Ispravnice, moartea te paste la soare,
Fugi iute acasa de sezi la racoare.
Ispravnicul
(spariat)
Iar cad de picioare ...
Leonas
Mergi la inchisoare.
(Leonas impinge pe ispravnic in orinda si-l inchide pe dinafara.)
Crai-nou - Scena 1
Crai-nou - Scena 2
Crai-nou - Scena 3
Crai-nou - Scena 4
Crai-nou - Scena 5
Crai-nou - Scena 6
Crai-nou - Scena 7
Crai-nou - Scena 8
Crai-nou - Scena 9
Crai-nou - Scena 10
Crai-nou - Scena 11
Crai-nou - Scena 12
Crai-nou - Scena 13
Crai-nou - Scena 14
Crai-nou - Scena 15
Crai-nou - Scena 16
Aceasta pagina a fost accesata de 1431 ori.
