Doina haiduceasca (4)

Doina haiduceasca (4)

de Vasile Alecsandri

    „Eu, vere, te-as intreba,
    Daca nu te-ai supara,
    Cu ce hrana te hranesti
    De nici vara nu muncesti,
    Nici iarna nu imblatesti?"
    „Nu stiu, vere, spune-ti-oi,
    Ori o palma trage-ti-oi.
    Cand e vara, primavara,
    Iau cu mine merinzioara
    si ma sui pe plai la munte
    Unde-s oile mai multe.
    Merg la stane, le petrec
    si de acolo inca plec
    Jos, pe valea Oltului,
    La steaua ungurului,
    Sa ma rog la Dumnezeu
    Sa faca pe gandul meu,
    Sa deie ploaie cu soare
    Ce indeamna la culcare,
    Sa adoarma stevarii,
    Sa le fur armasarii.
    Apoi singur imi fac parte,
    Aleg steava-n jumatate
    si ma duc, vere,-ntr-o duca,
    De se pare ca-s naluca,
    Drept la targ, la Brancovet,
    Unde-s caii mai cu pret.
    Iepele care-s cu manzi
    Fac cinci sute de florinzi,
    Iar de soi moldovenesc
    Cu galbeni se cantaresc,
    Apoi, vere, inca plec
    La Anita de petrec
    Viata buna-ndestulata,
    Cat mi-e punga nesecata,
    si petrec intr-o-ntinsoare
    Tot la umbra, la racoare,
    Cu trupul pe frunzi cazute,
    Cu gura la cep de bute,
    De-aud vinul galgaind
    si mandrutele alergand
    Ca sa le sarut pe rand. 




Doina haiduceasca (1)
Doina haiduceasca (2)
Doina haiduceasca (3)
Doina haiduceasca (4)


Aceasta pagina a fost accesata de 1986 ori.
{literal} {/literal}