Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 09

Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 09

de Vasile Alecsandri


Actul 2

Scena 9

Radu, Stefan, Adela, Verdulescu, mai pe urma, Petcu


Adela: Degeaba, ninasule, degeaba ... de azi inainte printul Movila nu mai este decat un strain pentru mine.
Verdulescu: Da ... au fagaduit ca n-a mai vedea pe d-na Rosescu ... ca te-a face fericita!
Adela: Nu mai poate exista fericire pentru mine! ... Printul nu m-a iubit pan-acum...
Verdulescu: Dar te-a iubi, Adeluta, de-acum inainte.
Adela: Nu-mi trebuie iubire cu sila.
Verdulescu: Da ... graieste si d-ta, Radule... spune-i...
Adela: Dumnealui stie bine ca nu l-as mai crede, orice-ar zice ... si face bine ca tace ... Stie ca orice legatura dintre noi este desfiintata ... Nu ne ramane dar decat a ne relua fiecare libertatea sa!...
Verdulescu: O dispartenie!
Adela: Dar!
Verdulescu: Da, gandeste-te, Adela, la scandalul...
Adela: Durerea me e mai pe sus decat scandalul ... (Catra Radu) Domnul meu, purtarea d-tale catra mine cere o razbunare ... Razbunarea o tin in mana me ... Iat-o ... (Arata scrisoarea)
Radu: Scrisoarea doamnei Rosescu!
Adela: O cunosti! ... doamna ... Rosescu n-a avut mila de suferintile inimii mele ... Ea, pentru o simpla fantezie de cochetarie, a stins fericirea si linistea vietii mele ... Spune-mi ce merita o asemene fapta?
Radu: Doamna me ... fii generoasa...
Adela: O aperi? ... indraznesti s-o aperi in fata me?
Radu: Doamna...
Adela: Stiu ca onorul d-tale de print iti comanda ca s-o feresti de scandal ... Ei bine! iata cum isi razbuna fata lui Hagi Petcu ... fii multamit. (Rupe scrisoarea s-o arunca jos)
Petcu (intrand): Ce faci, Adela? iti dai arma din mana?
Adela: Datoria-mi fac, tata.
Verdulescu: Nobil suflet! (Saruta pe Adela)
Radu: O! doamna me, cum sa va esprim admirarea si recunostinta me ... D-ta porti numele meu mai bine decat mine ... Esti o adevarata princesa ... Ah! toata viata me vei fi pentru mine de-acum...
Adela (cu mandrie) De-acum sint vaduva, domnul meu. (Voieste sa iasa)
Petcu: Ce zice? Ce zice?
Verdulescu (oprind-o) Adela...
Stefan: Vaduva! Dar va iubeste Radu, doamna me, va iubeste ca un nebun.
Radu: Ah! taci, Stefane! ... taci, ca nu mai voieste sa ma creada.
Stefan: El s-a trezit din ratacirea in care s-a gasit; ochii lui s-au deschis s-au vazut, in sfarsit, cat sinteti de superioara...
Adela: Superioara doamnei Rosescu? ... Mare triumf pentru fata lui Hagi Petcu!
Petcu: Ce fata lui Hagi Petcu! Da tu esti mai putin decat una ca Roseasca? ... pentru ca tata-tau au fost bogasier, si nu te-ai coborat cu harbozul din cer, cand ai venit pe lume? ... Fata lui Hagi Petcu! ... Trebuie sa fie cineva orb ca d-lui ... (arata spre Radu) pentru ca sa nu fi vazut din capul locului ca esti un luceafar in protipendaua Iasului.
Radu: Aveti dreptate, domnule Petcu, am fost un orb! ... Fiica d-tale era demna de amorul cel mai ingeresc, si eu am luat-o numai pentru zestrea ei! ... Am fost un orb, pentru ca n-am cunoscut gratiile si nobletea sufletului sau ... Am fost un orb s-un necunoscator, caci ea mi-a scapat onorul de doua ori intr-o zi, si eu nu i-am cazut la picioare ca sa-i inchin toata viata me. Vedeti ca-mi marturisesc insumi gresala ... Aveti dar toata dreptatea sa ma despretuiti, doamna me; despretuiti o inima nedemna de d-voastra; am perdut pana si dreptul de a ma plange si nu-mi ramane decat sa va zic adio pentru totdeauna ... Haide, Stefane!
Stefan: Asteapta! ... Stiti, doamna me, unde merge Radu? merge sa se bata la duel.
Toti: La duel!
Radu: Stefane...
Stefan: De vreme ce femeia ta nu te mai iubeste, putem sa-i spunem tot ... Dar, doamna me; Radu merge sa se bata la duel, caci voieste sa moara!
Adela: Sa moara!
Stefan: Sa moara, dar! pentru ca sa ramaneti vaduva, precum doriti... Haide...

(Radu si Stefan plec spre usa)

Adela: Radule!...
Radu: Adela!
Adela:Radule ... (Ii intinde mana)
Radu (ii saruta mana): Ingerul meu!
Petcu (in parte): Auzi, pehlivanu! vroia sa moara la duel, si-mi fagaduieste pe de alta parte c-a intra in slujba ... ca s-agiung senator ... Vra sa zica, iar isi batea gioc de mine ... Ei! las motpane ... (Tare) Ha, ha! D-lui boieriul e si duelgiu! ... Frumos! Da ian intreaba-l, Adela, pentru ce vrea sa se bata? ... pentru ochii tai ori pentru ochii alteia?
Adela: Ce voiesti sa zici, tata?
Petcu: Mi-as pune mana-n foc ca d-lui e dulgiul doamnei Rosescu.
Adela: Adevarat e, Radule? ... Nu raspunzi?
Petcu: Nu-i da curaua sa raspunda.
Radu: As putea sa mint, Adela ... dar nu e obiceiul meu ... E adevarat.
Petcu: Auzi? ... s-inca are nerusinarea a marturisi!
Adela: A! ... domnul meu ... ma caiesc de slabiciunea ce-am avut sa cred pe varul d-tale, cand m-a incredintat ca ma iubesti...
Stefan: V-am spus adevarul, doamna me ... insa fatalitatea cere ca Radu sa se bata pentru doamna Rosescu, desi n-o iubeste...
Petcu: Daca n-o iubeste, n-are decat a nu sa duelgi pentru dansa ... Mi se pare ca-i bob numarat ... Ceara-ti pardon de iertaciune de la protivnicul sau.
Radu: Eu! sa fac scuze?
Verdulescu: E prea mare jartfa, Petcule ... un evghenist ... cu onor ...
Petcu: Iaca! si tu te-ai onorlificarisit? Ama! ... Verdulescu onorlificarisit!
Radu: As face cu multamire sacrificiul vietii mele, pentru ca sa-mi rascumpar greselele; dar sa-mi sacrific onorul! ... Cred ca nici princesa n-ar primi-o.
Adela: Si daca te-ai insela, domnul meu? ... Daca ti-as cere insami acest sacrificiu?
Radu: Cum? doamne me, ati pretinde?
Adela: Ce sa pretind? ... Ca sa faci pentru mine ceea ce faci pentru d-na Rosescu? ... Dar, o pretind ... Pentru dansa ai renuntat la datoriile d-tale conjugale, si pentru mine n-ai renunta la un duel? ... la un duel ce ma-nspaimanta? Cum voiesti sa cred in amoru-ti, cand el e mai mic decat desertaciunea d-tale?
Petcu: S-apoi! ... cine stie? ... poti chiar sa fii ranit ... nu se poate? ... Crede-ma ... paza buna fereste primejdia rea ... frica pazeste bostanaria...
Radu: Auziti, doamna me? ... Iata ce-ar zice lumea de mine.
Adela: Si cine-ar indrazni sa se indoiasca despre curagiul d-tale? ... N-ai dat o suta de dovezi?
Petcu: Si pe de alta parte iar, ce-ti pasa de ceea ce-ar zice lumea? ... Ii destul sa ai ipolipsul meu s-a prietinilor mei, a lui Kir Kor si a lui kir Manoli...
Radu: Vedeti, doamna me ... as ajunge de ras ... si nedemn, prin urmare, de stima d-tale,
Stefan: Nime n-a rade de tine, Radule ... Vei duce insumi scuzele tale lui Tazleo si fii incredintat ca nici n-a zambi macar.
Petcu: Cine? Tazleo? ... Contele Tazleo! ... el ii duelgiul protivnic? ... Primejdie!
Radu: Cum, Stefane, si tu ma-ndemni sa fac scuze?
Petcu: Iaca! ... Si de ce nu? ... Eu unul as face fara doar si poate.
Verdulescu (incet, lui Petcu): Da bine, mai omule, vrei numaidecat sa-l trimeti sa se bata?
Petcu: Eu? ... dimprotiva ... cerc toate chipurile sa-l opresc ... Nu vezi?
Stefan: Hai, Radule ... implineste dorinta femeiei tale ... da-i aceasta dovada de iubire.
Radu: Ah! ... ba nu ... nu pot.
Adela: Asta-i singura conditie de impacare intre noi.
Radu: Mai bine sa mor de-o suta de ori, decat sa ma-njosesc.
Petcu: Ta, ta, ta ... Vorbe ... palavre! ... fanfaronade!...
Adela: Daca te-ar ruga doamna Rosescu te-ai supune? ... Adio, dar, pentru totdeauna ... (Voieste sa iasa)
Radu: Adela, pentru numele lui Dumnezeu!
Adela: A! vad ca n-ai nimic in sfuletul tau decat o mandrie oarba!
Stefan: Radule ... curagiu ... iti jur ca eu in locul tau as primi.
Radu: Ei bine! ... unui ca Tazleo! ... fie, cum voiti! ... Esti multamita, Adela?
Adela: Dar, Radule! ... sint fericita ... te iert, te cred, te iubesc. (Se apropie de Radu ce sta obosit, ii ia capul cu manile si-l saruta pe frunte) S-acum mergi de te bate, mergi!
Radu (vesel) O! Adela! ... ai un suflet nobil ca a maicei mele!
Adela: Am sufletul maicei mele ... Radule.
Petcu (in parte): Doamne! ... adica proaste mai sint femeiele pe lumea asta!
Radu (lui Stefan): Hai degraba la Rediu ... sa n-ajungem cei de pe urma.
Adela: Stii sa maniezi armele, Radule?
Stefan: N-aveti grija, e perfect, si la pistol, si la floreta.
Adela: Sa nu-l ucizi pe bietul conte.
Radu: Nu; am de gand numai sa-i zgarii titlul cel fals cu varful floretei ... Hai Stefane...

(Un fecior aduce o scrisoare)

Adela: Iar o scrisoare?
Radu: Deschide-o tu singura...
Adela (deschizand scrisoarea): E de la contele Tazleo.
Radu: Zau.
Adela (cetind): "scmpul meu print..."
Radu: E familiar razesul.
Adela: "Am dat amandoi destule probe de curagiu."
Radu: Amandoi? ... Auzi, Stefane?
Adela: "Prin urmare imi este permis de a face scuze unui om care va sti sa apretieze purtarea me".
Radu: O apretiez dar, precum merita.
Adela: "Si nu ma indoiesc ca le veti primi ca un galant om, precum sint incredintat ca considerati pe al d-voastra devotat ... Conte de Tazleo".
Radu: Ce se potriveste! ... galat om! ... (incet lui Stefan) ca Hagi Petcu.
Verdulescu: Vra sa zica pacea-i inchieta... (Lui Radu) Cred ca de-acum ianinte?...
Radu: O! de-acum inainte intru pe calea vietii serioase, si, pentru ca sa fac un inceput bun, am sa ma apuc de plugarie ... Ma retrag la mosioara me.
Petcu: Cum? ... cum? .... Iar te-ai lasat de ekpaeaoa ocarmuirii? (In parte) Sa raman iar afara din senatorlic?
Radu: Domnule, mai bine sa faci un plugar bun, decat un biurocrat prost.
Petcu: Da bine ... la ce mosie ai sa te retragi ... ca Movilestii s-au vandut la mezat azi-dimineata?
Radu: S-a vandut mosioara me stramosasca?
Verdulescu: Insa am cumparat-o eu, ca s-o dau de zastre Adelei...
Adela: O! minasule, cat esti de bun!... (Il saruta) Sa vii sa sezi cu noi...
Petcu (in parte): Ninasul ii bun! ... intrigantul! ... Sa m-arat si eu cu megaloprepie ... (Tare) Foarte bine, arhon ginere ... imi place sa te vad serios si liberari ... Acum mai vii de-acasa... si ne putem intalege-mpreuna ... Un beizade sa se hotarasca la plugarie ... Aferim! erai vrednic sa te nasti bogasier ... Vin sa dam mana ... si sazi ca pan-acum in casa mea.
Radu: In casa d-tale? ... Hagi, socrule? ... Ba ma iarta ... mi-ar fi prea bine si nu merit...
Petcu: De ce? vrei sa-mi iei copila? sa ma lasati cuc aici?...
Adela: Voi veni sa te vad in toate zilele, tata ... cu ninasul...
Petcu: De la tara? ... sapte poste! ... cu Verdulescu! ... Pe dansul il luati, si pe mine ba? Ah, toti copiii sint nerecunoscatori! ... Bine zicea tata-meu...
Verdulescu: Cumpara si tu o mosie alaturea cu Movilesti,
Petcu: Bine zici ... buna idee.
Verdulescu: Si te fa plugar ... in loc de senator.
Petcu: Dar ... dar ... (In parte) Ma fac proprietar... s-apoi membru consiliului judetan ... si de-a-ncolo ... tup! in senatorlic ... ca fiiul lui kir Manoli ... Crisu eu!



(Cortina cade)




Ginele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 01
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 02
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 03
Ginele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 04
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 05
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 06
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 07
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 08
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 09
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 10
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 11
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 12
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 13
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 14
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 1 - Scena 15
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 01
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 02
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 03
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 04
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 05
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 06
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 07
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 08
Ginerele lui Hagi Petcu - Actul 2 - Scena 09


Aceasta pagina a fost accesata de 601 ori.
{literal} {/literal}