Ramasagul - Scena 14

Ramasagul - Scena 14

de Vasile Alecsandri


Scena 14

(intuneric.)

Teodoreanu (cu ochii legali),

Smarandita (in domino)

Smarandita (tragindu-l de mina, zice cu glasul schimbat): Iata-ne in sfirsit!... am ajuns!

Teodoreanu: A! slava Domnului, ca s-a sfirsit acest voiaj prin intuneric, ce facem acum de vrun ceas!

Smarandita: iti pare rau ca l-ai facut?

Teodoreanu: Ba nu, scumpul meu domino... dar as voi sa stiu ce idee ai avut ca sa-mi legi ochii in tinda teatrului si pentru ce m-ai silit sa jur ca n-oi face nici un chip de a afla cine esti?

Smarandita: ti-am spus, domnule Teodorene, la balmasqué, ca de mult eu am un capriciu pentru d-ta... ca de mult mi-ai placut, si ca de mult doream sa am o intilnire cu d-ta... insa o intilnire astfel, ca d-ta sa nu poti sti cine sint... De aceea ti-am si legat ochii in tinda teatrului, pentru ca sa nu vezi in ce trasura aveai sa te sui... prin care uliti erai sa treci si in care casa erai sa intri... D-ta, ca un cavaler bine crescut, ai primit toate conditiile si mi-ai jurat ca te-i supune la toate vointile mele, in vreme cit vom fi impreuna.

Teodoreanu: Toate aceste sint adevarate; dar de ce sa ma lipsesti de fericirea de a te privi, pentru ca... sint sigur ca esti prea frumoasa.

Smarandita: Dar; sint destul ele frumusica... si nu cred ca te-i cai c-ai venit cu mine, daca m-ai cunoaste.

Teodoreanu: Auzi d-ta?... si sa fiu eu silit a fi cu ochii legati dinaintea unei frumuseti!... asta-i de nesuferit... si, zau, mai ca-mi vine sa-mi calc juramintul.

Smarandita: Adu-ti aminte ca mi-ai dat parola de onoare.

Teodoreanu: Ard-o focu parola!... incai fie-ti mila de mine... ma mingiie de orbirea la care m-ai osindit.

Smarandita (luindu-l de mina, il duce linga canape, unde se pun unul linga altul): Am multe de spus... Vin sa ne punem pe canape.

Teodoreanu (in parte): Ce fericire!...

Smarandita: Purtarea me trebuie sa ti se para foarte curioasa.

Teodoreanu: Dimprotiva...

Smarandita: Dar... ce ma mingiie este ca sintem amindoi vinovati.

Teodoreanu: Tot astfel de vinovatii sa-mi deie Dumnezeu!

Smarandita: Cum?... nu te mustra cugetul ca esti necredincios femeiei d-tale?

Teodoreanu: Femeia me?... Dar barbatul d-tale? Ha, ha, ha...

Smarandita: Barbatul meu? Ha, ha, ha. Oare... ce-or fi facind acum amindoi?

Teodoreanu: Smarandita?... Sint sigur ca-si inchipuie planuri ca sa ma insele.

Smarandita: Cum?

Teodoreanu: Am pus ramasag amindoi pe un sal.

Smarandita: si in loc sa te insele ea... tu o inseli, berbantule... ha, ha, ha.

Teodoreanu: Ha, ha, ha. Asa sintem noi!... ai dracului.

Smarandita: Nu toti.

Teodoreanu: De pilda, barbatul tau.

Smarandita: Barbatul meu e bun la suflet, dar se socoate prea cu cap.

Teodoreanu: Sint sigur ca trebuie sa fie camprostut.

Smarandita: A! Teodorene, nu-mi ocari sotiorul.

Teodoreanu: Eu nu-l ocarasc, dar nu pot tagadui adevarul... Sint incredintat ca-i prostut, sarmanul!

Smarandita: Ha, ha, ha... ce n-as da sa te auda.

Teodoreanu: Nu-i asa? Vezi c-am gicit?... Unde se afla el acum?

Smarandita: S-a dus de zece zile la mosie..

Teodoreanu: Bine-a facut... Ce ziceam eu ca-i prost?... Dimprotiva, el ii foarte istet, de vreme ce te-a lasat singura... cu mine... si linga mine... scumpa mea masca. (Vrea sa o ieie de talie.)

Smarandita (sculindu-se): N-ai auzit o trasura?

Teodoreanu: Unde?

Smarandita: in ograda.

Teodoreanu: Nu... ti s-a parut.

Smarandita: Ba nu... Ia sa ma duc sa vad... sezi aici ca vin acus. (Iesa prin stinga.)

Teodoreanu: Stai, iubita mea, nu te duce...





Ramasagul - Scena 01
Ramasagul - Scena 02
Ramasagul - Scena 03
Ramasagul - Scena 04
Ramasagul - Scena 05
Ramasagul - Scena 06
Ramasagul - Scena 07
Ramasagul - Scena 08
Ramasagul - Scena 09
Ramasagul - Scena 10
Ramasagul - Scena 11
Ramasagul - Scena 12
Ramasagul - Scena 13
Ramasagul - Scena 14
Ramasagul - Scena 15
Ramasagul - Scena 16
Ramasagul - Scena 17
Ramasagul - Scena 18


Aceasta pagina a fost accesata de 623 ori.
{literal} {/literal}