Doi morti vii - Actul 1 - Scena 06

Doi morti vii - Actul 1 - Scena 06

de Vasile Alecsandri


Actul 1

Scena 6


Ion, Ghiftui, Ferchezanca

Ion (deschizind usile din fund): Doamna Ferchezanca! (Iesa.)

Ghiftui (in parte): Se vede ca-i vaduva...

Ferchezanca (intrind): Bonjur... Cu domnul Ghiftui am cinste sa vorbesc?

Ghiftui (in parte): Frumusica. (Tare.) Dar, doamna me... Prin care intimplare?.... Ma iarta, ma rog... esti vaduva?

Ferchezanca (inchinindu-se): in toata forma.

Ghiftui (cu multumire): A!... Prin care intimplare am placerea de-a primi vizita d-tale?... Poftim, ma rog... (ii arata scaunul de linga oglinda si merge in fund de-si aduce unul pentru el.) Poftim...

Ferchezanca: Merci...

Ghiftui: Da' ma rog... (Se pun jos amindoi.)

Ferchezanca: Domnule, iata pricina in doua cuvinte.

Ghiftui: Te-ascult cu toata luarea-aminte. (in parte, pipaindu-si pulsul.) Curios lucru!... pan-acum nu-mi pricinuieste nici un efect.

Ferchezanca: Ai auzit negresit, domnul meu, ca stapinirea, voind a veni in ajutorul locuitorilor ce si-o perdut boii in iarna trecuta, o hotarit a sa face in tara o subscriere in folosul lor...

Ghiftui: Prea frumos!...

Ferchezanca: Toti patriotii s-o grabit a raspunde la indemnul stapinirei s-a lua parte la subscriere...

Ghiftui: Cum?... a lua parte?

Ferchezanca: Vrei sa suguiesti, domnule?

Ghiftui (serios): Ba ma iarta. Nu suguiesc niciodata.

Ferchezanca: Gustul filonichie n-are... Toti patriotii s-o grabit dimpotriva a mari subscrierea cu daruri generoase.

Ghiftui: Ma miram si eu...

Ferchezanca: si fiindca d-ta esti cunoscut ca un om iubitor de oameni... ca un patriot...

Ghiftui: As!... si eu is cunoscut de patriot?... mare pozna!... nici prin gind nu-mi trecea... Se vede c-o inceput a fi belsug in tara despre tagma patriotilor?... Slava tie, Doamne! ca mare seceta o mai fost vro citiva ani!...

Ferchezanca (cu entuziasm): Cine nu-i patriot in ziua de astazi!... Nadajduiesc dar, domnul meu, ca vei binevoi a contribui si d-ta la binefacerea obsteasca... De aceea, trecind pe la mosia d-tale, am luat indrazneala... Ghiftui:. Ce se potriveste... (in parte.) Frumos vorbeste! (Tare.) D-ta esti insarcinata cu subscrierea in tinutul nostru?

Ferchezanca: M-o poftit ispravnicu sa-l agiut in treaba asta, s-am primit cu mare bucurie.

Ghiftui: Nu ma-ndoiesc dar ca prin minile d-tale suma subscrierii trebuie sa-nfloreasca si sa deie roada buna... s-asa, ma rog, zicei ca esti vaduva?...

Ferchezanca: Eu?... mi se pare ca nici n-am pominit...

Ghiftui: Vaduva!... placuta pozitie pentr-o femeie!...

Ferchezanca: Mai placuta, nici ca. se da.

(Arie din „Scara mitei”'. „Ca sa fii cucoana mare”)

Cind esti fata, fata mare,
Nu poti face nici un pas
Far' s-auzi de la spinare
A bunicai dulce glas:

(Imitind o baba.)

„Ba sezi mai dreapta,
salu-ti indreapta,
Ba drege-ti fusta; fii mai cu foc.”
si de-ntimplare
Daca cutare
iti face curte... auzi pe loc:
„Soro, vorbeste;
Soro, zimbeste;
Fa-ti ochii galisi sa-i ametesti.”
Ce necaz mare!
De suparare
Esti, zau, in stare sa-mbatrinesti!
(bis)

Ghiftui: Asa-i cit esti in casa parinteasca!... Dar dupa ce iesi odata din cusca... dupa ce te mariti?...

Ferchezanca: Dupa ce te mariti... alta bele!... ai scapat de bunica si dai...

Ghiftui: Peste bun?

Ferchezanca: Ba peste nebun... peste barbat care-ti face zile fripte....

Ghiftui: Care vra sa zica, d-ta esti cit se poate de fericita de-a fi vaduva.

Ferchezanca (cu entuziasm): Ce este mai dulce decit libertatea!... Ce este mai placut decit a nu atirna de nime!

Ghiftui: si... de mult... te bucuri de vaduvie?...

Ferchezanca: De-abia de citeva luni... Mai daunazi am scapat de negru.

Ghiftui: Dupa cit am aflat... parca sintem megiesi cu mosiile?

Ferchezanca: Cale de-un ceas unu de altu. Am o razasie unde sad cu multa placere... fiindc-acolo am ingropat pe sotul meu...

Ghiftui: intaleg... te indeletnicesti cu vecinica lui pomenire.

Ferchezanca: Ba nici gindesc... O murit? sa-i fie de bine si Dumnezeu sa-l ierte!...

Ghiftui: Se vede ca nu ti-o fost drag... peste masura.

Ferchezanca: Ba, zau, nici chiar pan' la masura... Bietu Ferchezanu era batrin, uscat si scurt ca Statu-Palma... adica, sa nu banuiesti...

Ghiftui (zimbind): Nicidecum.

Ferchezanca: L-am cunoscut la les... vinea adeseori la bunica-mea de giuca concina... Pune-te in locu meu, cucoane Dumitrachi... el era boier... avea trasura... si eu n-aveam alta zestre decit un car de nuri...

Ghiftui: Putin lucru...

Ferchezanca: Ce fel putin?

Ghiftui: Vreu sa zic, ca-n veacul nostru... nu se cere zestre de nuri... ci zestre de bani.

Ferchezanca (oftind): in rele vremi am agiuns!... intr-o zi, raposatu aducindu-mi o oca de castane zaharite, doua oca de corabiele si trii oca de migdale amare...

Ghiftui: Bre!... se vede ca era cofetar?...

Ferchezanca: Ba nu... dar cauta sa ma-ndulceasca, pentru ca sa-l ieu de sot...

Ghiftui: si te-o indulcit?

Ferchezanca: Cum nu, pacatele mele, dac-avea mosie... trasura?...

Ghiftui: N-am ce zice... dac-avea atitea avutii...

Ferchezanca: Adica... le-avea... le-avea... asa vine vorba.

Ghiftui: Cum?

Ferchezanca: Bietu Ferchezanu era brasovan si-mi spusese brasoave.

Ghiftui: Elei!

Ferchezanca: Mai brasoave!... giudeca insuti... Mosia lui cea vestita era o razasie fara locuitori, si trasura... o corabie a lui Noe... fara cai.

Ghiftui: N-avea nici cai?... care cum s-ar prinde... te-ademenise numai cu vorbe dulci si cu migdale amare...

Ferchezanca: Tocmai... pan' ce m-o pus in cofa... dar nu-i banuiesc, sarmanu, ca almintere era om de treaba si cu frica lui Dumnezeu... Dupa sase luni s-o hotarit, ca un om cu minte, a-si lua pasport.

Ghiftui: Pasport de voiaj?

Ferchezanca (zimbind): Dar... pe ceea lume.

Ghiftui: Vezi ce de treaba sot!

Ferchezanca (cu multamire): si de-atunci am placere a. fi vaduva.

Ghiftui: a!...

Ferchezanca: in lipsa raposatului, mi-am pus trebile la cale... am vindut razasia si, pan-a nu ma-ntoarce de istov la Iasi, caut sa cistig dragostea tinutasilor de Roman, facind bine pe cit pot. (Sculindu-se.) De aceea sint prea fericita, domnul meu, ca vizita mea te-o hotarit a subscrie in folosul locuitorilor saraci.

Ghiftui (dind o punga): Din toata inima, doamna mea. Poftim 100 de galbini din partea me.

Ferchezanca (in parte): 100 de galbini!... galanton boier! (Tare.) iti multamesc, domnul meu, in numele sarmanilor care te vor binecuvinta cu toata recunostinta ce meritezi. (inchinindu-se.) Cu plecaciune.

Ghiftui (in parte): Frumos graieste! (Tare.) Sarut minile. (Ducind-o pana la usa.) Sint pre fericit c-am facut cunostinta d-tale...

(Se inchina unul la altul. Ferchezanca iese.)

Ghiftui (singur, viind in fata scenei): ii hazlie cucoana asta... Iaca! am uitat sa ma-nsor!... (Alearga la usa din fund si striga.) Cucoana... cucoana!... d-ta... ia, ma rog... (Vine in scena.) Curios lucru!... parca-mi trecuse de urit cu dinsa...

Ferchezanca (viind inapoi): Pe mine ma chemi, domnul meu?

Ghiftui: Am uitat sa-ti spun un lucru foarte insamnat... stii ca esti inca destul de placuta?

Ferchezanca (cu modestie): Ce se potriveste...

Ghiftui (serios): Se potriveste... nu-ti fac complimenturi, ca nu le pot suferi... Am iubit in viata me... pe vremea cind inca mai iubeam... am iubit poate 50 de femei care era mai urite decit d-ta.

Ferchezanca: Bunatatea d-tale...

Ghiftui: Ce vrista socoti ca am?

Ferchezanca: D-apoi...

Ghiftui: Spune drept, ca nu ma supar.

Ferchezanca: Sameni a ave... asa... intre douazeci si triizeci si cinci de ani.

Ghiftui: M-am nascut cu sase ani inaintea razmiritei.

Ferchezanca (cu mirare): Care?... cea de antart?

Ghiftui (zimbind): Ba nu... cea din vremea volintirilor.

Ferchezanca: Vra sa zica ai... (Numara pe degete.)

Ghiftui (oprind-o): Nu-ti mai bate capul... am 37 de ani.

Ferchezanca: Esti in floare... Dar, ma rog, pentru asta m-ai chemat inapoi?

Ghiftui: Dar.

Ferchezanca (in parte): Parca-i cam lepsit?

Ghiftui: Cum ma gasesti la fata?

Ferchezanca: Cam galbin... dar almintere destul de vioi.

Ghiftui (trist): Doamna mea... am un haracter foarte trist!

Ferchezanca (zimbind): Vrei sa zici, foarte mucalit dimprotiva...

Ghiftui: Ba ma iarta... is trist din firea mea... Viata-mi pare o comedie giucata de oamenii cei cu minte in benefitiul celor nebuni...

Ferchezanca (in parte): Oare nu cumva o fost actor?

Ghiftui: De aceea... in saptamina trecuta am vrut sa ma disfac de dinsa!..

Ferchezanca: De cine?

Ghiftui (posomorit): De viata... facusem un testament in folosul a citiva prietini care se gasesc acum in gradina, fiindca m-o ferit Dumnezeu de rude.

Ferchezanca (cu mirare): Un testament! da ce vroiai sa faci?

Ghiftui (tragic): Sa ma-mpusc!

Ferchezanca (speriata): Ce face?... saraca de mine!... ai nebunit?... sa nu cumva sa faci una ca asta, ca n-or vre sa te-ngroape... auzi gust?... (in parte.) ii trasnit cu leuca.

Ghiftui: Nu te-ngriji, cucoana draga... ca mi-am schimbat planul.

Ferchezanca: Asa mai vii de-acasa.

Ghiftui: in diznadajduirea mea, am facut alt proiect... la care d-ta imi poti fi de-agiutor.

Ferchezanca: Eu?

Ghiftui: D-ta... asculta: Am in Iasi o pareche de case cu doua rinduri... am mosia Ghiftuieni cu locuitori... care-mi aduce opt mii de galbini... am dugheni, vii si trasuri... cu cai... Averea mea sa suie la 10.000 de galbini venit.

Ferchezanca (in parte): Crisu el!

Ghiftui: Vrei sa impartesti cu mine?

Ferchezanca (rasarind): Eu? sa impartesc?... Ian lasa saga... vai de mine, ca poznas mai esti!

Ghiftui (serios): ti-am mai spus, cucoana draga, ca nu suguiesc niciodata... Daca socoti ca poti sa-ti schimbi vaduvia pe soma asta de 10.000 de galbini... eu sint gata a sfirsi tirgul cu d-ta... Azi cintam Isaia dantuieste impreuna.

Ferchezanca: Cum? Zau, vrei sa ne cununam cu tot dinadinsul?... Te-ai si amorezat de mine?

Ghiftui: Ba nici n-am gindit... dar in loc de-a ma-mpusca, am hotarit sa ma-nsor... Vrei?... primesti?. .. Gindeste si te hotaraste ori asa... ori asa... eu nu silesc pe nime.

Ferchezanca (privind vesel la Ghiftui): Cind iti spun ca esti mucalit... fie! Te socot un om cumsecade... (Ghiftui zimbeste) cam tuies... dar sint sigura ca esti in stare a face fericirea unei femei.

(Arie din „Niscorescu”: „Lacustele”)

Ghiftui
(vesel)
De-i asa, cucoana draga,
La-ndoiala nu mai sta,
Caci voiesc, zau, fara saga
Sa ma-nsor cu dumneta.

Ferchezanca
Cum?... voiesti acum indata?
Dar nu crezi ca ne-om cai?...

Ghiftui
Hai sa ne-nsuram deodata
s-apoi... ne-om tot pocai.







Doi morti vii - Actul 1 - Scena 01
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 02
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 03
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 04
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 05
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 06
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 07
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 08
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 09
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 10
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 11
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 12
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 13
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 14
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 15
Doi morti vii - Actul 1 - Scena 16
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 01
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 02
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 03
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 04
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 05
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 06
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 07
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 08
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 09
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 10
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 11
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 12
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 13
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 14
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 15
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 16
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 17
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 18
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 19
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 20
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 21
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 22
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 23
Doi morti vii - Actul 2 - Scena 24


Aceasta pagina a fost accesata de 622 ori.
{literal} {/literal}