Rusaliile - Scena 5

Rusaliile - Scena 5

de Vasile Alecsandri

Scena V

Toader, Suzana, Galuscus
(iese din casa boiereasca citind o gazeta)

Galuscus: Admirabil! Redaptorul acestui ziar a bine meritat de la patrie! El critica tot, fie bun, fie rau... Admirabil!

Toader: Domnule Galusca!

Galuscus: Pe mine me chemi, Teodore?

Toader: Asa, domnule Galusca. Te-as ruga...

Galuscus: Faci eroare, amice. Eu me numesc din strabuni Galuscus, nu Galusca. Sunt roman din Dacia Transcarpatina si me cobor dintr-un general roman ce a tinut resbel cu Gaulia pe timpul lui Cezar, din care motiv el a fost supranumit Galuscus de Senatul Romei. in consecinta, binevoieste, amice, a nu me porecli Galusca, mai cu seama ca nu pot suferi galuscele... nu-mi priesc.

Toader: Fie s-asa, cucoane Galusca.

Galuscus: Iar cucoane? V-am spus la toti aice, de cand me aflu ca profesor in sat, se nu-mi mai ziceti cucoane, pentru ca astazi nu mai esist boierii, nu mai sunt boieri. Zi-mi frate Caluscus, fiindca toti romanii sunt frati.

Toader: ti-as zice frate, cucoane, d-apoi nu-i obiceiu de astfel pe la noi. Numai calugarii isi zic frati.

Galuscus: Bine; daca uzul nu iarta, zi-mi domnule. Acest cuvant e latin, si ascendintii nostri, precum scii, Teodore, erau de vita latina. Stramosul meu, generalul Galuscus, care era ver primare cu Trifonius Petringelus si cu nu mai putin celebrul roman Bostanus Coptus, ce se rudea cu oficiliatul si mult sapientul Cartofilus Cesarus Craescus...

Toader: Ian las’, domnule, cartofele si bostanii deoparte si m-asculta...

Galuscus: Fie. Acum ca ti-am dat esplicaciunile necesarii, spune, ce voiesci?

Toader: Te-as ruga, daca nu ti-ar fi cu suparare, sa-mi citesti porunca asta de la subprefecatura.

Galuscus: Ai primit iar vrun ordin?

Toader: Ba nu, o porunca.

Galuscus: Cum ai zis? O porunca? Rau pronunti, frate; debe se zici ua porunca.

Suzana: E trasnit cu leuca, pe legea mea! ha, ha, ha!

Galuscus: Cine rade? O femeie?

Suzana: Ba nu, domnule, ua femeie.

Galuscus (zambind): A! bela Suzana?... Doamna mea, primesce asiguraciunea inaltei mele consideraciuni cu care am onoare a fi a domniei-voastre devotat serb.

Suzana (in parte): Ian auzi-l acu, cica vre sa fie cerb. (Rade si se aseaza torcand pe prispa.)

Toader: Nu te potrivi, domnule, si citeste-mi porunca; poate ca-i grabnica.

Galuscus: Consimt cu placere. Ada. (Ia hartia si citeste deoparte:) “Se ordona vornicului din satul lui Cremene, ca indata sa scoata toti satenii si sa-i porneasca la caratul lemnului necesariu pentru casa de arest ce este a se dura in acest sat. Orice lucru ar avea de facut locuitorii, fie a lor, fie a proprietarului, il vor parasi pe loc, pentru ca sa grabeasca caratul materialului mentionat. Subsemnat Razvra- tescu, subprefect.” (in parte.) Acest ordin e arbitrar! e ua mesura despotica, ua... ua... ua idee monstruoasa!... Tocmai acum cand e timpul de strans painea de pe camp, se o lase ca se putrezeasca, pentru ce? pentru construirea unei temniti!... O! inteleg; asta provine din inimici- tiunea lui Razvratescu. El vrea se me ruineze, fiindca opiniunele noastre politice sunt contrarii. Ce este de facut?...
(Sta pe ganduri.)

Toader: Ai citit hartia, cucoane Galusca?... Ce nazbutii mai cuprinde?

Galuscus (in parte, cu veselie): O! ce idee! (Tare.) Frate Teodore, subprefectura ordona ca fara nici o intarziere se iasa tot satul pentru ca se-mi culeaga painea de pe camp.

Toader: Oare? Daca-i asa, cucoane, graieste d-ta cu romanii, ca eu degeaba m-am cercat sa-i scot azi la lucrul boierescului.

Galuscus: Unde sunt fratii romani?

Toader: Fac cisla colea-n crasma.

Galuscus: invita-i se vie aice ca se parlamentam impreuna.

Toader: indata, cucoane Galusca. (Se duce in crasma.)

Galuscus (in parte): L-oi invata eu pe Razvratescu, sa scrie vornicului cu litere latine.
(Suzana canta incet.)

Galuscus (o intrerupe): Suzano, bela Suzana...

Suzana: Aud, domnule Galusca.

Galuscus: Ce faci acolo singurica?

Suzana: Torc.

Galuscus: Torci?... Felice e fuiorul ce-l atingi cu degetele si cu buzele! (Oftand.) Caci nu sunt eu in locul lui!

Suzana: Ai vrea sa te torc?

Galuscus: As!...

Suzana: Nu se poate.

Galuscus: De ce?

Suzana: Esti prea nescarmanat.

Galuscus: Ah! Suzana.

Suzana (imitandu-l): Ah! Galusca.

Galuscus: De ce nu vrei se citesci in anima mea? De ce nu vrei se me capisci?

Suzana: Eu?... ba sa te piste rusaliile mai bine, da nu eu.




Rusaliile - Scena 1
Rusaliile - Scena 2
Rusaliile - Scena 3
Rusaliile - Scena 4
Rusaliile - Scena 5
Rusaliile - Scena 6
Rusaliile - Scena 7
Rusaliile - Scena 8
Rusaliile - Scena 9
Rusaliile - Scena 10
Rusaliile - Scena 11
Rusaliile - Scena 12
Rusaliile - Scena 13
Rusaliile - Scena 14
Rusaliile - Scena 15
Rusaliile - Scena 16
Rusaliile - Scena 17
Rusaliile - Scena 18
Rusaliile - Scena 19
Rusaliile - Scena 20


Aceasta pagina a fost accesata de 979 ori.
{literal} {/literal}