Cintice de stea si povestea vorbei de Anton Pann

Cintice de stea si povestea vorbei de Anton Pann

de Vasile Alecsandri



Exista la noi o carte foarte pretioasa si de o mare insemnatate, un adevarat tezaur de spiritul si de intelepciunea poporului roman; si inca acea carte, necunoscuta de acei carii ar trebui sa o cunoasca, zace lepadata in fundul librariilor!
Ca si dansa, autorul ei, perdut in umbra, a fost pe timpul lui victima superbiei ignorante, si chiar astazi cand societatea noastra s-a democralizat, astazi, cand oamenii literati si-au dobandit un loc la soare, numele lui Anton Pann desteapta mai mult imaginea unui psalt de strana, decat suvenirul unui poet.
Cine a fost Anton Pann?
-Un simplu cantaret de biserica.
Iata ce raspund indiferentii! - Ce a scris Anton Pann?
-Spitalul amorului: - Iata ce raspund ignorentii! E timpul dar a spune adevarul si a face lumina pe mormantul unui om de merit, care in cursul vietii sale modeste a scris fara a se gandi la recompensa, si a cules, coordonat, publicat Proverburile noastre, acele cugetari iesite din cumintia romanului, sub forme concise si originale, acele aforisme nascute la scoala experientei seculare, acele adevaruri
de prin lume adunate
si iarasi la lume date.
Ne pare mult rau ca nu posedam notitii biografice asupra dascalului Anton Pann, pentru ca sa le publicam aici; caci tot ce priveste viata unui autor este interesant. Ne lipseste asemene lista complecta a scrierilor sale si nu putem insira deocamdata decat urmatoarele, pe care ne le aducem aminte. Lasam dar altora, mai bine informati, multamirea si datoria de a umplea aceasta lacuna.
Anton Pann a publicat un poem in mai multe tonuri, tradus din limba greceasca in versuri romanesti, sub titlul de Erotocrit.
-Nazdravaniile lui Nastratin Hogea.
-O sezatoare la tara, tablou viu de obiceiuri campenesti, in care sint diverse hore poporale.
-Cintice de stea, sau versuri ce se canta in seraa nasterii Domnului Cristos, cu un adaus de cintice morale si de note bizantine de muzica, numite glasuri.
-Spitalul amorului, colectie de cintice de lume si de cateva hore si balade poporale.
-Cintatorul betiei si diata betivului pocait.
-Povestea vorbei, sau culegere de zicale romanesti
-Epitaful sau Prohodul Domnului nostru Iisus Cristos
-Proschinatorul sau inchinatorul sfintelor locuri
-Doxastarul
In toate aeste volumuri si brosuri autorul da probe de un spirit adevarat romanesc, de cunostinta deplina a limbei poporului si de o mare facilitate de versiifcare, si chiar undele pasagiuri din brosura cinticelor de stea au meritul lor.
Asa, in cantarea XIX gasim rastignirea lui Cristos:

Atunci iuzii l-au luat,
L-au batut, palme i-au dat,
Cu spini l-au incununat,
Si in obraz l-au scuipat.
De haine l-au dezbracat,
Cu crucea l-au incarcat
Si mergand l-au rastignit,
Cu cuie l-au pironit,
Cu otet l-au adapat,
Fiere i-au dat de gustat!
Si sufletul cand si-a dat
Un ostas a alergat,
Cu sulita l-a impuns.
Sange si apa au curs!
Aceste cerul vazand,
Si pamantul nerabdand
Din temelii s-a clatinat,
Soarele a innegrit,
Petrele s-au despicat! etc

In cantarea XX, care urmeaza, gasim o descriere a iadului, precum se vede zugravit in pridvoarele unor biserici vechi:

Vazui balaur cascand
Si din gura foc varsand,
Curgand ca un rau intins
Inflacarat si nestins.
Vazui popi multi eretici
Cu dascali si gramatici
Aruncati cu capu-n jos
In focul cel flacaros
Si dracii ii impingeau
Cu suliti ii impungeau.
Vazui imparati tirani,
De gaturi cu bolovani.
In vapaia cea de foc
Draci batandu-si de ei joc.
Vazui negustori in rand
Care-nsel si lipsa vand.
Unii cu masuri de gat
Se tinguiau amarat:
Altii cu cantare-n nas,
Se vaitau cu mare glas,
Altii cu foarfeci si cot
Ii ducea para inot.
Vazui si muieri in munci
Care-si leapada-a lor prunci
Sau fara mila si dor
In pantece ii omor.
Vazui arzand in vulvori
Bogati neinduratori
Care tot s-au veselit
Si saraci n-au miluit! ... etc.

Dupa aceasta descriere a iadului, vine ca un contract veselitor tabloul raiului:

Vazui raiul cel frumos,
Ca soarele luminos,
Si mese intinse de rand,
Pe ele faclii arzand;
Iar imprejur drpetii stau
Si bucurie gustau.
Vazui sfinti prea luminosi
Apostoli si cuviosi
Si cete de mucenici,
De tineri, batrani si mici.
Vazui si sfinte muieri
Petrecand in mangaieri
Cu cununi de diamant
Si podoabe de briliant
Impreuna dantuind;
Si pe Dumnezeu slavind.

In adausul de cintari morale se afla unele strofe luminate de razele poeziei. In cantarea III Primavara:

Ah! iata a sosit iara
Frumoasa primavara
Cu flori si cu verdeata
Si plina de blandeata
Precum noi o dorim.
........................................
Dumbrava-nramurata
Ce fuse scuturata
Acum intinereste
Si frunza se mandreste
Clatindu-se de vant.
...........................................
Prin pomi, prin ramurele
Stand fel de pasarele
Cu bucurie mare
Rasun' dulce cantare
Cu toate melodind.
............................................

In cantarea a IV: Viata omului:

Omul este ca iarba
Zilele ca o floare
Ca timpul trecatoare...
Asa va inflori!...
Cand e in tinereta
Se afla-n primavara... etc
Cand e in barbatie
In toamna se iveste .... etc
Cand e in batranete
Acum intra in iarna
Cand nori incep sa cearna
Si se-nalbeste tot.
Ca floarea cea uscata
Si-n sama nebagata
Se perde sub zapada
Ca si cand n-a mai fost...
Astfel dar este omul
De orice stare-n lume.
Aiba, orisice nume,
Astfel e trecator.
Cat sa se osteneasca
Slava sa dobandeasca
Zadarnice sint toate
Caci este muritor!

In cantarea VIII: Dragostea:

Ca dragostea mai scump nume
Nu e pe acest pamant.
Ea-i imparateasa-n lume
Ei toatesupuse sint
Dragoste ain orice cas
aSta ca o flaore pe masa
Si zambetse tuturor... etc

In cantarea X: Pustnicul:

Am lasat marire, lume,
Am lasat lux si palat,
Am lasat si rang si nume
Si-n pustiiu m-am departat.
Unde amutita stanca
Si nesimtitorul crang,
La-ntristarea cea adanca
Nu pot auzi cand plang.
Unde vanturile suna
Prerumpand al meu suspin
Si-l duc ca o jertfa buna
Catra cel carui ma-nchin... etc

Dupa aceste cateva exemple se poate cunoaste natura simtirilor, precum si stilul lui Anton Pann; iar din toate operile sale cea mai importanta este Povestea vorbei, la care el a trebuit sa consacre mai multi ani de lucrare; caci pe langa proverburi a adaugit multe anecdote poprale, scrise in versuri care se leaga strans intre ele. Trei volumuri formeaza acea minunata colectie, ce se poate cu drept cuvant numi Filosofia poporului roman. Ele cuprind siruri lungi de zicale, unele, in mic numar, traduse din limbe straine, iar cele mai multe culese din gura poporului nostru, si acele siruri sint coordonate cu inteligenta; caci desi numarul lor e considerabil, nu exista nici o confuzie intre dansele. Astfel, de pilda, intr-un sir gasim toate proverburile relative la frica sau la vitejie, in altul acele ce se raporteaza la nerozie ... etc. si de fiecare sint lipite anecdote originale, povestite cu destul talent.
Sa rasfoim acele trei volumuri ale lui Anton Pann, si, de vom alege ce-i mai caracteristic in fiecare sir de proverburi, vom compune o comoara de cugetari, care ne va face mandri de profunda cumintie a neamului romanesc.
Aceste estrageri din Povestea vorbei sint de natura a convinge ca, in adevar uvragiul lui Anton Pann este o opera nationala de un foarte mare pret, atat pentru noi cat si pentru filologii straini; iar judecand dupa varietatea anecdotelor adaugite pe langa pe langa proverburi, preum si dupa felul celorlalte publicatii, adica: Nazdravaniile lui Nastratin Hogea, Mos alb sau O sezatoare la tara, Spitalul amorului, Cantatorul betiei, Cintice de stea etc., venim a crede ca Anton Pann cunostea cu desavarsire datinile nationale, ca el era varat deplin in pelea romanului, si ca mintea lui era o comoara de cintice, de cimilituri, de picilituri si de istorioare de tot soiul. El a fost negresit un om ce stia multe, si care stia a le spune; un tip de roman vesel, glumet, spirituos, picilitor, cantaret, povestitor, o carte plina din scoarta-n scoarta, un Picala literat, bun de gura, bun de petrecere, precum le placea parintilor nostri.
Asemene oameni sint cronici in picioare, ei cunosc pe de rost Alexandria si Arghir, cunosc sute de povesti poporale pline de minciuni frumoasa si mii de anecdote asupra tiganilor, asupra evreilor, asupra nemtilor, asupra rusilor, asupra sarbilor, asupra ungurilor, asupra turcilor, asupra grecilor, intr-un cuvant, asupra tuturor neamurilor straine cu care a avut a face romanul. Ei vorbesc de Ileana Cosinzeana, de Fat-Frumos, de Sfarma-Peatra, de Stramba-Lemne, de Statu-palma-barba-cot, de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de Sfanta Joe, de Sfanta Mercuri, de Sfanta Vinerea, de Mama padurei, de stihii, de stafii, de strigoi, de moroi, de tricolici, de varcolaci, de carul lui Sf. Ilie, de draciile lui Pepelea, ca si cand ar fi copilarit in acea lume fantastica creata de inchipuirea poporului.
Insa din nenorocire asemene oameni devin din zi in zi mai rari; ei dispar sub nivelul uniform al civilizatiei si sub navalirea preocuparilor timpului de fata.
Daca Anton Pann ar fi mai trait, el singur ar fi fost in stare sa scrie poemul national al lui Pepelea, acest tip poporal de spiritul glumet al romanului; el singur ar fi putut sa astearna in versuri usoare nenumaratele picilituri dintre Pacala si Tandala; insa el si-a dus veselia pe cea-lume, lasand in urma un monument neperitor: Povestea vorbei!
In Panteonul literar al Romaniei, imaginea lui Anton Pan poarta un sigiliu caracteristic si mult interesant! Ea ne apare cu intelepciunea filosofica a stramosilor pe frunte, si cu rasul malicios al lui Pepelea pe buze.



(Mircesti, ianuarie 1872)





Cintice de stea si povestea vorbei de Anton Pann


Aceasta pagina a fost accesata de 684 ori.
{literal} {/literal}