Stan covrigariul
de Vasile Alecsandri
Persoane
Stan
Un functionar
Un grec
Un personagiu misterios
O Dama
Un boier
Un epistat
Cintat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucuresti.
(Scena se petrece la poarta gradinei Cismegiului. Stan vine aducind pe cap o tabla rotunda si incarcata cu covrigi, simiti, placinte etc., iar in mina tiind un trepiciu pe care aseaza tablaua.)
Stan (striga): Placintele ferbintele! gogosele rotunzele! Poftim, poftim la ele! (Aseaza tablaua.) Sa te vad, mai Stane, de-i fi mai cu noroc astazi la poarta Cismegiului, ca de citva timp incoace iti stau gogoasele in git, fatul meu!... Ai patit-o si tu, Stanica, ca cei multi breslasi români care nu-si mai gasesc chip de hrana in tara lor... Lume pe dos... ce sa faci?... in Moldova ovreii, aice sirbii, grecii si patriotii cei in septe luni ne-au luat inainte. Iaca eu, de pilda:
Din Toti placintarii.
Din Toti covrigarii,
in oras, ca mine, cine-i mai vestit?
Dar cu derbederii
si cu gogoserii
Carii umple lumea, zau! m-am calicit.
Eu fac la placinte
Grasute, ferbinte,
Ei vind la gogoase patrioticesti,
si lumea nebuna
Lasa hrana buna,
De se-ndoapa zilnic numai cu povesti.
(Citeva Persoane trec alaturea cu covrigarul si intra in gradina.)
Iaca musterii... da, Doamne! (Striga:) Simit! covrigi! pe buze sa te frigi!... incet, incet! nu ma gramaditi ca v-oi da la Toti. (Cauta inapoi.) Hait! s-au dus fara a-mi face seftea... pustii, tufa, nime! (Oftind.) Ian sa videti, oi sa fiu iara silit sa-mi maninc singur marfa ca sa n-o las sa muci zeasca... Mare minune! fug Toti de mine ca de slujba fara leafa, si eu tot singur, cuc... Ba, iaca un ciocoies de la tribunal... poate a fi flamind. (Striga:) Domnule... Cuconasule!
(Trece Un functionar.)
Functionarul: Ce vrei?
Stan: Nu-ti cere inima de ceva locmale?
Functionarul (apropiindu-se rapide): Locmale?... de care?
Stan: De aste, de ale mele.
Functionarul (cu dispret): De-ale tale?... N-am vreme, ca-s grabit... Alerg la tribunal. (Iese.)
Stan: Pe nemincate?... Apoi halal de bietii impricinati!... Spunea bietu raposatul tata-meu ca in timpii demult boierii, cind se duceau la visterie, calari, se opreau la poarta curtii domnesti de cumparau fiecare cite un covrig, cite un simit si trageau pe git cite un pahar de vin de Odobesti, ca sa fie mai cu inima la treaba tarei, si trebile mergeau bine... Astazi?... in loc de covrigi, Toti umbla dupa colaci calzi.
(Trece Un grec.)
Iaca Un grecusor... a fi vreun nepot monastiresc... El trebuie sa pretuiasca placintele... N-auzi, telebi?
Grecul: Oriste?
Stan: Nu metahirisesti un covrig?
Grecul: Ohi...
Stan: Pentru ce, nostimiorule?
Grecul (oftind): Ah! fiindo che eu insumi am azunso covrigo de cind mi-a luato mosiile.
Stan: Care mosii, cilibidachi?
Grecul: Mosii monastiresco a mea.
Stan: A d-tale? Sarmanul bietu maslinica! Cum i-au luat averile de la mosi, stramosi, fara mila si pacat!...
Grecul: Ah! Vah!
Stan: Dar asta nu [te] opreste sa cumperi un simit... Ian priveste cit e de rumin.
Grecul: Rumeno?... Nu-mi plate rumunii de cind mi-a dato afara de la monastire si mi-a luat-o pinea de la gura.
Stan: Bine faci... mai bine maninca un covrig.
Grecul: Covrigo? ohi, ma baclavas, pohati, cataifi, teva Evghenistico ai la dimita?
Stan: Hei! S-a trecut timpul baclavalelor pentru voi, kir Panaite!
Grecul: te Panaiti!... merzi la diavolo... Eu me numesco Aristidis Monastiropulos... budalas... (Iese.)
Stan: S-azborsit tapul... ha, ha, ha... Auzi pozna!... cica i-au luat mosiile din virfu catargului... ha, ha, ha!... oi ride mult de asta. Bine-mi spunea iara tata-meu:
Pe cind domnii greci
Cei fanaragii,
Mii de parpaleci
si de papugii,
Aici alergau,
Lipsiti de parale.
si se-mbogateau
inghitind locmale.
Dar acum li s-a infundat si lor; a secat tita caprei!...
(Trece un personagiu posomorit, cu parul zburlit si cu o gazeta in mina.) Iaca, ma!... dar asta ce sa mai fie?... mare posomorit ii!... A fi cu stomahu desert, sarmanul! (Striga:) Gogosele! Gogosele!
Personagiul (tresarind): Gogosele! (Declama:) Cine a pronuntat acilea sacrul nume de gogoase?
Stan: Eu, domnule, eu, starostele gogosarilor.
Personagiul: Unde ti-e biuroul?
Stan: Iata-l colea, plin de placinte infoiete. Vorba ceea: foaie peste foaie si la mijloc tufa.
Personagiul: Ai Gogoasa patriotica, foaie politica si democ-soc...?
Stan: Cu soc? Ma fereasca sfintu!... Eu vind covrigi...
Personagiul: Covrigi, covrigi?... Bestie incapace!... Cine se multemesce cu covrigi in era Constitutiunei?... Dac-oi ajunge eu la putere, precum sper si nu am dubiu, chiar si cinii au sa umble pre strade cu covrigi in coada.
Stan (in parte): Mi se pare cam trasnit cu leuca, ca-i prea ros... la fata...
Personagiul: Ai auzit, nemernicule? si cinii or umbla...
Stan: Oare asa belsug sa fie atunci in tara?
Personagiul: D-apoi cum! (Iese mindru.)
Stan: O fi, domnule... hei!... domnule!... hait!... l-am scapat si pe asta... Ian priveste cum da din mini si din cap!... Se vede ca pune tara la cale... Mai stii pacatul?... Dar ce-mi mai bat eu gindul cu dinsul!... mai bine sa-mi urmez eu cinticul inceput.
Sub moscali apoi
Au iesit la noi
Mii de covrigari
Tufa-n buzunari.
Iar acum avem
Mii de gogosari
Ce au tererem
De patrioti mari.
(Trece O Dama batrina, dar cocheta.)
Atine-te, Stane, fatul meu, ca trece maDama Malacofna care face fos-fos si se uita pe sub geana... Cuconita, cuconita!
Dama: Cine ma cheama?
Stan: Eu!... fa-ti mila si pomana de-ti arunca ochii cei frumosi la aste placinte care se usuc de dorul lor.
Dama (zimbind): Ce-ai zis?
Stan: Am o placinta cu sorti in stihuri scrise de un cuconas ce te iubeste ca un nauc.
Dama: Spune-i ca nu-mi plac poeziile de placintarie. (Iese leganindu-se.)
Stan: Iaca, ma! s-a subtiet neamul!... Acum le trebuie stihuri de calindare... inainte, cu o placinta ca asta se ameteau toate nevestele. Cum o aducea pe masa, fiecare cucoana gasea in particica ei cite o hirtiuta cu stihuri, de pilda:
Precum pohagiul intre placinte
Astfel lucesti intre femei.
Nurii matale m-a scos din minte
Ah! te iubesc, de vrei, nu vrei!
Cucoana se rosea pe obrajel si zicea: "Ce se potriveste!..." Altul:
Esti evghenista cit Afrodita,
Iar eu din pricina dumitale
Am uitat chiar si alfa vita;
Ah! te iubesc si sint de jale!
Cucoana zimbea si zicea: "A fi ca-i lumea rea!..." Altul:
Mistuind placinta bine
Gindeste-te si la mine
Care-ti zic cu linced glas:
Ah! te rog na m'agapas.
Cucoana se facea ca se minie si zicea: "Degraba ti-a fi?..." si cu astfel de flecurele lumea traia voios; boierii si cucoanele se iubeau si placintele se vindeau, dar acum le trebuie azur, murmur, bonjur si amur... Ce aud? o caleasca? Da, Doamne, un musteriu sa-l bag in sin.
(Trece Un boier tantus cu un arnaut dupa el.)
Iata-l... il cunosc... paharnicul Iaurtescu din Zlatar. (Striga:) Simit! covrigi!
Boierul (astupindu-si urechile): Ho!... ce te spargi asa in calea boierilor?
Stan: La covrigi! la covrigi!
Boierul: Asa?... la covrigi?... Lasa ca te-oi covrigi eu, cetatene.
Stan: Gogosi, gogosi!
Boierul: ti-oi arata eu cu cine ai a face, obraznicule! (Iese furios.)
Stan: Cu cine? Daca te stiu eu, mai vere; iti cunosc spita neamului si soiul boieriei, de pe spusa tatei... Sub domnia celui de pe urma grec, tata-sau s-a facut vornic de hatirul unei placinte ce a trimis la masa domneasca, impreuna cu o strachina de iaurt. A doua zi boieriul era caftanit si meterhaneaua turceasca ii tirliia sub cerdac, in vreme ce barbier-basa il radea cu bricele cele de margean. Poporul sta adunat la poarta si cinta asa:
Halal, zau, de cine stie
Sa faca placintarie,
S-o dospeasca, plamadeasca,
in cuptor s-o rumeneasca
si s-o duca pe tipsie
Colo, sus, in spatarie...
Cu iaurt, cu placintele,
Te facusi vornic, misele!
Halal, mai, de cine poate
Sa se tiriie pe coate,
Sa se fringa-n loc din sele
Ca sa faca temenele,
Aducind in spatarie
Gogosele pe tipsie.
Cu iaurt, cu placintele,
Te facusi vornic, misele!
(intra rapide Un epistat.)
Epistatul: Ce-ai facut Boierului, mai covrigarule?
Stan: Eu? fereasca sfintul! Nu i-am facut nimica.
Epistatul: Cum nu?... s-a plins mie ca l-ai batjocorit.
Stan: Nu se afla, domnule epistat.
Epistatul: Ian asculta, mai bade, poarta-te bine cu boierii, c-apoi o implinesti cu mine!
Stan: Da mai frumos ce ma port, domnule, unde se pomeneste?... Nu poftesti un simit?
Epistatul: Proaspatu-i? (Ie simitul si-l maninca.)
Stan: A iesit din cuptor inadins pentru d-ta. Se usca, sarmanul, asteptindu-te ca sa-mi faci sefte.
Epistatul: Cum? inca n-ai vindut nimica?
Stan: Nu, nu, pacatele mele. Nu-i alisveris nici de-o letcaie in piata.
Epistatul: O stiu... si toate s-au scumpit de nu mai poate omul trai. (Mai apuca un simit.)
Stan: Poftim, poftim, domnule epistat, ca-s proaspete si grase.
Epistatul: si bune.
Stan: si ieftine... Doamne!... Kir Hapcescule, stii una?
Epistatul: Ce?
Stan: De-ai vrea d-ta, mi s-ar deserta tablaua cit ai bate-n palme.
Epistatul: Cum asta?
Stan: intoarce-te in gradina si raspindeste vorba in dreapta si-n stinga ca ministrul ma are la nazar si ca m-a chemat azi in cabinetul sau ca sa-mi poronceasca ceva. Epistatul (rizind):, Bucuros... da bine, Stane, ce poate iesi dintr-o minciuna asa de gogonata?
Stan: ii vedea... doar imi cunosc eu oamenii. Spune d-ta numai atita, ca ma face haz ministru.
Epistatul: Prea bine, ma duc... bune simituri!
(Mai ie doua simituri si iese.)
Stan: De mai sedea hotul la sfat, imi minca tablaua intreaga.
La oricare-mpregiurare
Bine-i sa ai in pastrare
Un simit
Bun, grasut si aurit.
iti cade vreo belea mare...
Ce mijloc e de scapare?
Un simit
Bun, grasut si aurit.
Ai procesuri cu cutare?
Cum s-ajungi la impacare?
C-un simit
Bun, grasut si aurit.
Trai placut, cinstire mare,
Are tot acel ce are
Un simit
Bun, grasut si aurit.
(Trece alergind, o fetisoara.)
Stan (ii atine calea): Iaca dracu!... incotro, puiule? unde zbori?
Fetita: Ian sezi binisor, jupine Stane!
Stan: iti face cu ulcica, se vede... cela... stii tu?...
Fetita (rizind): Mi-a fi facind, ca doar nu-s de lepadat.
Stan: si tare ti-i drag, fa?
Fetita: Tare, ca-i berbant si-l prinde uniforma.
Stan: Aoleo!... e militar?
Fetita: Tobosar de la Moldova.
Stan: si cum te-a scos din minte moldoveanul, fa?
Fetita: A zis ca m-a lua si-mi aduce in toate zilele covrigi calzi.
Stan: Tot covrigeii, sarmanii!... tot ei fac sotiile!... Daca-i asa, na, fa, vro doi covrigi de-ai mei, sa-i maninci sanatoasa cu mindrul tau.
Fetita: D-apoi n-am cu ce-ti plati, jupine Stane.
Stan: N-ai cu ce? (Cata lung la Fetita si ofteaza.) Of! of!... Fugi iute ca te sorb de vie.
Fetita: Ha, ha, ha!... mare poznas mai esti! (Iese.)
Stan: Aista-i dracu pe uscat.
Esti om teafar si cu minte,
Te porti bine, vinzi placinte,
si deodata-ti iese... crac,
Un pui, puisor de drac.
Ea-ti arata dinti frumosi,
Ochi aprinsi ca sa te frigi.
si cu basme, cu gogosi
Hop! te scoate la covrigi.
in zadar inima-ti rupta
Se incearca de se lupta;
Dracusorul frumusel
O aprinde incetinel,
incit, scos fiind din minte,
Nu mai poti vinde placinte,
Caci in focul de ahmor
Arzi, te coci ca in cuptor.
(Toate Persoanele scenelor precedinte, afara de fetisoara, vin din gradina alergind si incungiura tablaua covrigarului).
Toti (in parte): Ce-am auzit! Ministrul...
Functionarul: Stanica...
Boierul: Jupine Stane...
Personagiul misterios: Domnule Stanica...
Dama cocheta: Stanicuta...
Toti: ti-a mai ramas ceva bunatati de vindut... Da-mi si mie, da-mi si mie... (Desarta tablaua.)
Stan: incet, incet! Nu ma gramaditi ca v-oi da la Toti...
(in parte.) Epistatu mi-a facut treaba buna.
Functionarul (plateste si zice incet): Sa-i vorbesti de mine, Stanica...
Stan: Cui?
Functionarul: Escelentei-sale. (Iese.)
Boierul (incet lui Stan): De-i face sa ma rinduiasca prefect, te fac om. (Iese.)
Personagiul misterios (asemene): Spune ca-i sint devotat, de partitul sau. (Iese.)
Dama cocheta (incet): Nu-i cer alta decit o pensie... si l-oi adora. (Iese.)
Stan: Ha, ha, ha!... bine a izbutit minciuna... Lume, lume pospaita si desarta!... (Sunind banii in palma.) Ian priveste banarit, de unde eram afif de parale... si pe tabla nimica, tufa... ba au mai ramas doua cununi de aluat, doi colaci... ce sa fac cu ei?
(Trece fata cu tobosarul.)
Ha! tocmai!... am sa cunun pe tobosarul cu copila cea firtoaga... Vina incoace, tobosarule... vina si tu, drace... Ian spuneti mosului... va iubiti? tobosarul: Hai, hai!
Stan: Vreti sa va cununati impreuna? fetisoara: Vreu, da.
Stan: Sa fiti dar ai naibei. Va cunun dupa moda cea noua. (Le pune pe cap cite un colac.) Mergeti de va inmultiti ca nisipul marei! tobosarul si fetisoara: Ha, ha, ha!... Sa traiesti, nunule! (Iese alergind.)
Stan: Amin!... (Ridica tablaua de si-o pune pe cap si pleaca cintind:)
Toata grija mi-am luat,
Tablaua mi-am desertat.
Cu gogosi si cu minciuni
Am hranit prosti si nebuni.
(Cortina cade.)
Stan covrigariul
Aceasta pagina a fost accesata de 2702 ori.
