Pacala si Tandala

Pacala si Tandala

de Vasile Alecsandri


Dialog politic


Pacala
Ce ai astazi, mai Tandala, de esti asa suparat?
De corabii inecate nu cumva poate-ai visat?
Ce gindire amarita astfel te-a posomorit
Ca pre cit nu erai mindru, acum esti si mai urit?

Tandala (oftind)
Ah! Pacala preaiubite, spune-mi: este-adevarat
Ca-n aceasta tara veche, ca in lasul blastamat
S-a ivit o boala noua ce pe multi a molipsit
si la care tot romanul chiar din fire-i e menit?

Pacala
Care boala, mai Tandala?

Tandala
Boala grea si far' de leac Ce de mult ne ameninta!

Pacala
Dar ce boala?

Tandala
O! trist veac!
in ce vremi au fost s-ajungem! in ce rele! in ce foc!
Auzi, frate, toti romanii sa fie-uniti la un loc!
Moldovanul si munteanul sa-si pearda numele lor!
Sa-ntruneasca-a lor paminturi! sa se faca un popor!
Ba chiar natie sa fie!… auzi, natie!… mai, mai,
Zau ca nu credeam romanii atita de natarai!

Pacala
De ce esti asa de aspru pentru neamul romanesc,
Mai Tandala?… al tau suflet il stiam mai crestinesc.
Precit imi aduc aminte, tu odinioara-ai fost
Atit de blajin ca lumea te credea putin cam… prost.
Cine ti-a turburat firea? Spune mie, dragul meu,
Cine din miel cu blindete te-a facut leu-paraleu?

Tandala
Cine, cine… n-am nevoie ca sa ti-l destainuiesc;
Dar acela oarecine m-a facut sa-ncremenesc
Cind mi-a spus chiar la ureche, cu glas blind si-nduiosat,
Ca Moldova, sarmanica, spre peire a plecat,
Caci de-a fi sa se uneasca moldoveni si cu munteni,
Muntenii dintr-o sorbire au sa-nghit pe moldoveni!

Pacala
Elei! frate.

Tandala
Asa, draga!… Asculta sa te-otaresti.
Se zice de capitala c-a sa fie-n Bucuresti,
Cale de treizeci de poste departe de lasul meu,
De-acest tirg frumos si mare unde traim tu si eu!
Ei, Pacala, orice-i spune, nici ca-mi vine de crezut
C-ar putea ca sa ajunga lasul oras de tinut!
Iasul, scaunul domniei, care, precum tu mi-ai zis,
Se aduce de departe cu vestitul tau Paris,
Iasul, vechea capitala unde am casuta mea
Care, de s-ar perde lasul, mult din pretu-i ar scadea.
intelegi acum, mai frate?

Pacala
inteleg ca si tu vrei
Sa jertfesti o tara-ntreaga pentru-un ticalos bordei?

Tandala
s-apoi alta, alta pozna! Cica-n Statul Romanesc
Sa fie la stapinire domn de neam imparatesc,
Domn strain, numit pe viata, si cu drit de mostenit!
Auzi, tron cu mostenire!… apoi nu-i de suferit!
Care-atunce, cum s-ar prinde, eu ce am hambition,
Sa-mi ridic toata speranta de-a ma acata pe tron!
Eu ce sint patriot mare, eu get-beget, sa nu am
Prilej de a fi in tara nici macar un caimacam!
si, perzind a mele drituri, sa ajung chiar a videa
Sub un print strain, catolic, ca se perde legea mea!
Nu, Pacala, niciodata!

Pacala
Ei! Tandala, te rog, taci,
Ca, precit esti prost din fire, si mai prost vrei sa te faci.
Ce te zbuciumi pentru lege astfel de infuriat,
Cind tu legea in picioare-ti de-atite ori ai calcat!

Tandala
Eu, Pacala?

Pacala
Tu, Tandala.

Tandala
(facindu-si cruce)
Ma fereasca Dumnezeu!

Pacala
in zadar, caci pe-a ta urma te paste pacatul greu.
Adu-ti bine tu aminte de tiganii ce-ai avut:
Prin mezat, ca niste vite, cite suflete-ai vindut?
Despartind fara-ndurare mumele de-ai lor copii,
si rizind de a lor lacrimi ca o feara din pustii!
Spune mie, o! crestine, citi crestini ai chinuit
Cind erai, chiar din pacate, in slujba orinduit?
Cite vaduve sarace, citi orfani tu ai pradat,
si pinea de toata ziua chiar din gura le-ai luat?
Spune-mi tu, o! stilp a legei, ce umbli cu crucea-n sin,
Sint aceste fapte rele de crestin sau de pagin?

Tandala
Bine, frate, tu ma sparii… Ce gresala-am faptuit
Pentru ca, fiind in slujba, si eu m-am schivernisit?
Asa-i obiceiul tarei…

Pacala
Taci, Tandala, nu cirti.
Ai pradat sarmana tara, e destul, n-o mai huli!
si de vrei ca sa se ierte trecutu-ti mult pacatos,
Hotaraste-te odata a fi tarei de folos,
Iar nu umbla cu minciuna ca un serpe cu venin,
Zicind ca s-ar perde legea de-am avea un domn strain,
Caci romanu-n asta lume orice rele-ar suferi,
in legea care se naste, in ea stie a muri!
Ungurii ce in Moldova sint ca noi locuitori,
Schimbat-au a lor credinta sub romanii domnitori?
Pentru ce dar pe-al tau frate mai usor sa-l socotesti,
Cind el inca tot pastreaza bunurile stramosesti?
si de ce, supus orbirei unui mirsav interes,
Sa nu vrei a intelege lucru lesne de-nteles:
Ca-n Unire sta puterea! Ca la oricare nevoi,
Decit a fi unul singur, e mai bine de-a fi doi!
Ca piraiele-adunate se prefac in riuri mari,
Ca cei slabi, cind se-mpreuna, cumpanesc pe cei mai tari,
Caci, precum zicea odata l-ai sai fii un biet mosneag:
E mai lesne-a rupe-o varga decit un intreg toiag!

Tandala
Bine, dar ce are-a face?

Pacala
Nu-ntelegi?… asculta dar:
Pentru ce tarile noastre au baut atit amar?
Pentru ce acum, de veacuri, nici ca mai haladuiesc?
Pentru ce fara sfiala dusmanii le navalesc,
incit astazi biet romanul, ce-a ajuns a fi de jac,
Nu mai stie ce mai este: tatar, jidov sau cazac?
si, privind imbelsugarea holdelor din tara lui,
Se intreaba cu durere: a cui prada-or fi, a cui?
stii tu pentru ce, Tandala, Dumnezeu ne-a parasit,
De-am ramas dintr-un neam mare un neam mic si umilit?

Tandala
Pentru ce?

Pacala
Pentru ca vrajba intre frati s-a incuibat!
Pentru ca romanul frate de roman s-a departat!
Pentru ca si mai-nainte s-au gasit pintre romani
Oameni vinzatori ca Iuda, inimi rele de pagini
Carii, jertfind ca si tine viitorul romanesc
Si samanind dezbinarea pe pamintul stramosesc,
Au scazut, au stins Unirea, puterea neamului lor,
si au marit sumetia dusmanului rapitor.
Cind e turma razletita, fara cini, fara pastor,
Lupul iese de la pinda s-o zugruma mai usor!

Tandala
Adevarat… asa este!… insa de ce, fatul meu,
Pastorul acelei turme sa nu fim sau tu, sau eu?
Pentru ce strain sa fie?

Pacala
Caci pastor in tara mea
Nici eu nu te-as vrea pe tine, nici tu pe mine m-ai vrea.
Dulce e domnia, frate, si multi vreu a se-ndulci,
s-acei multi unul pe altul cauta a sa nimici
Prin partide, prin coruptii, prin minciuni si prin vinzari,
Care toate sint menite rau s-aduca bietei tari!
Nu-i mai bine dar sa-nchidem calea tronului. slavit
Celor carii sint in stare chiar si neamul de jertfit?
Nu-i mai bine, toti romanii insuflati de-acelasi dor,
Dintre doua mici popoare sa ne facem un popor?
Iar ca print al Romaniei un strain print sa dorim,
si cu tronurile-Europei pe al nostru sa-l rudim?
Atunci natiile toate ne-or primi la sinul lor
Ca pe-o natie iubita si de mare viitor;
s-a stramosilor tarina tresari-va in mormant,
C-a ajuns a lor vechi nume respectat iar pe pamint;
si urmasii nostri mindri de parintii ce-au avut,
La copiii lor vor spune binele ce le-am facut!

Tandala
(uimit)
Ei! Pacala, fratioare, drept sa-ti zic… bine vorbesti,
insa… spune-mi… capitala tot sa fie-n Bucuresti?

Pacala
Bata-te norocu-n fata! mai Tandala, ce-ai patit,
De-ti e drag asa mult lasul?… Nu cumva te-ai jidovit?
Dar nu vezi pe toata ziua valul negru, evreiesc,
Cum se-ntinde de ineaca tot orasul crestinesc?
incit, oricine soseste in launtru-i inglodat
Socoate ca in Iudeea din pacate a intrat!

Tandala
D-apoi bine, Bucurestiul adica este mai bun?

Pacala
Oricine ar socoti-o eu l-as crede de nebun.
Bucurestiul, ca si lasul, este ca un vechi sucman
Care, orisicit l-ai coase, nu plateste nici un ban.
Pentru noua Romanie trebuie ca sa dorim
Noua, mindra capitala de care sa ne mindrim,
Un oras puternic, mare, pe un riu imbelsugat
si in centrul Romaniei cu tarie asezat.

Tandala
(aprinsindu-se)
Pe Siret?

Pacala
Pe Siret, fie.

Tandala
(cu ochii inflacarati)
Nu departe de Focsani,
Sa-l numim Traian…

Pacala
(zimbind)
Prea bine.

Tandala
(cu entuziasm)
Sa ne facem toti Traiani!

Pacala
Sa dea Domnul, mai Tandala.

Tandala
(zvirlind caciula-n sus)

Ura! daca este asa,
Adu mina, mai Pacala; mina vreu cu tine-a da.
Sa traiasca Romania si Unirea-ntre romani!
Hai sa tragem, mai, o hora in ciuda celor pagini
(Se prind de mini si joc „Hora Unirei”)

Hora Unirei

Hai sa dam mina cu' mina
Cei cu inima romana,
Sa-nvirtim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!

Iarba ra din holde peara!
Peara dusmania-n tara,
intre noi sa nu mai fie
Decit flori si omeniei

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
si la viata cu unire,
si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
si dusmanul nu sporeste!

Amindoi sintem de-o mama,
De-o faptura si de-o sama.

Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.
Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume,
Eu ti-s frate, tu-mi esti frate,
in noi doi un suflet bate.

Vin' la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare

si sa vada sfintul soare,
intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca
Pe cimpia romaneasca!





Pacala si Tandala


Aceasta pagina a fost accesata de 3993 ori.
{literal} {/literal}