Melodiile romanesti

Melodiile romanesti

de Vasile Alecsandri

Cu o nemarginita bucurie facem știut ca o parte din cele mai duioase melodii ale poporului roman au ieșit la lumina intr-un Album foarte elegant, tiparit la Leopol și cuprinzand 48 de arii de tot soiul: doine, hore, cantece de lume, cantece hotești etc.

Unul din compatriotii noștri din Bucovina, un artist de frunte, elev ale vestitului pianist Chopin, dl Șarl Miculi, pe care societatea ambelor capitale, a Moldovei și a Valahiei, a avut placere de a-l asculta și a aplauda minunatul sau talent, este alcatuitorul și totodata editorul acelui Album nepretuit. in voiajul ce a facut, la 1850, in provinciile noastre, dl Șarl Miculi, deși deprins din copilarie cu armoniile europenești, totuși s-a simtit cuprins de un adevarat entuziasm la auzirea melodiilor poporale ale romanilor și a și hotarat a le prescrie pentru ca sa le scape de noianul uitarii.

Cu o rabdare și un tact de artist inamorat de frumusetile artei, el a ascultat pe cei mai vestiti lautari din Iași și din București și a știut a deosebi ariile adevarat romanești din multimea de arii straine ce au navalit de vro cativa ani la noi, trecand prin gurile și instrumentele tiganilor și ajungand la urechile noastre intr-un hal de dihanie muzicala fara forma și fara nume.

Multumita fie dar dlui Miculi din partea romanilor pentru fapta sa patriotica și vrednica de toata lauda, caci, in mijlocul grozavelor nenorociri ce au cazut ca un potop negru asupra neamului romanesc, acest neam a știut a feri de inecare toate odoarele nationalitatii sale, portul, limba, credintele, poezia, cantecele și numele sau atat de falnic! Și oricare om ii vine intr-ajutor, oricare ii intinde o mana frateasca pentru ca sa scoata in lumina soarelui acele nepretuite odoare face o fapta buna și nobila, o fapta ce merita recunoștinta patriei.

Albumul dlui Miculi are indoitul merit de a fi intocmit cu gust și știinta, și mai cu seama de a se ivi la vreme priincioasa. Astazi, cand Europa intreaga se ocupa de soarta Principatelor, cand mai toate publicatiile periodice tiparesc articole interesante despre dansele, cand o multime de broșuri și volumuri scrise in toate limbile ies pe fiecare zi, tratand despre chestia Orientului și, prin urmare, despre viitorul Romaniei; astazi, cand tarile noastre au deșteptat nu numai curiozitatea, dar chiar și simpatia lumii; cand oamenii politici cerceteaza istoria tractatelor incheiate intre Poarta Otomana și Principatele Dunarii; cand economiștii studiaza izvoarele de avutie a pamantului nostru; cand pictorii ilustreaza unele publicatii cu o multime de desenuri ce infatișeaza priveliștile cele mai pitorești ale campiilor, ale muntilor, ale orașelor și ale costumurilor romanești; astazi, zic, Albumul dlui Miculi e binevenit, caci aduce un contingent de mare pret la comoara cunoștintelor Europei in privirea nationalitatii noastre.

Pana acum am fost noi, romanii, uitati și neștiuti de lume; dar de la 1848 am inceput a ieși din intunericul in care eram cufundat i, și fratii noștri de la Apus, și toate natiile civilizate au indreptat privirile lor in partea Rasaritului, ca sa vada ce este acest neam romanesc, ratacit de doua mii de ani pe marginea Europei !

Revolutia din Valahia, mișcarile din Moldova, ocupatiile armiilor rosienești au tras asupra acestor provincii luare-aminte a celor care nu vroiau sa priceapa importanta acestor tari neinsemnate in cumpana politicii; pe de alta parte, impraștierea prin lume a exilatilor de la 1848 a deprins urechile strainilor cu numele de roman și, incet cate incet, ajutati prin scrierile autorilor ce se interesau de soarta noastra, precum și prin minunatele desenuri ale dlui Buke și altii, romanii au izbutit a ieși putin la iveala.

Chestia Orientului de astazi ne-a scos cu totul la lumina, și acum suntem un suget de studii interesante pentru Europa: istoria patriei noastre, obiceiurile poporului, poeziile sale, tot ce se atinge [de] nationalitatea romanilor au deșteptat curiozitatea publica; suntem astazi o natie noua, descoperita de putin timp, și avem tot prestigiul noutatii; trebuie dar sa ne aratam europenilor cu ce avem mai frumos și mai vrednic de a-i interesa.

in Franta, Germania și Anglia poeziile noastre poporale, traduse și tiparite, au produs o mare placere și au recomandat cat se poate de mult geniul poetic al romanilor. Nu ramane indoiala ca melodiile noastre nationale vor dobandi locul ce merita in admirarea acelor ce pretuiesc frumusetea originala a melodiilor poporale și care știu a cunoaște sufletul unui neam in tainele acelor melodii.

Nu-mi este iertat mie ca sa hotarasc despre meritul și armonia cantecelor romanești, caci poate aș cadea in prepus de partinire. Marturisesc eu insumi ca pentru mine unele din melodiile romanești, unele doine, unele hore, unele cantece de lume cuprind o lume intreaga de armonie dulce și duioasa, care imi patrunde inima de lacrimi; las dar sa se exprime asupra lor un om competent și nepartinitor, un pianist de mare talent ce a petrecut cativa ani printre noi, dl Hanri Erlich. lata ce zice acest artist in prefata colectiei de arii romanești ce a tiparit in Viena, la 1850: „Strigatul de nationalitate și de drepturi egale a aflat un rasunet puternic in poporul roman care locuiește Valahia, Moldova, Basarabia, Bucovina, precum și cea mai mare parte din Transilvania și Banat și cateva comitaturi din Ungaria“.

„Ocupand el singur un teritoriu [de] peste 5000 mile patrate, poporul roman prezenteaza un element national compact, tare și unit.

Am trait mai mult de trei ani printre acest popor. Am avut prilej a-i invata limba, a-i cunoaște obiceiurile, naravurile și ariile nationale; și fiindca pamantenii m-au incredintat ca am nimerit bine caracterurile acestor melodii atat de originale și atat de interesante, cred ca indeplinesc o datorie de recunoștinta pentru primirea favorabila de care totdeauna m-am bucurat langa romani, contribuind din partea mea prin publicarea acestei colectii care este o proba mai mult ca nationalitatea acestui popor se pronunta curata și necontestabila nu numai in limba și datinile sale, dar inca și in muzica sa, care se deosebește de oricare alta cunoscuta pana acum.

Negreșit, aceste arii se vor parea foarte curioase la intaia vedere pentru melodia lor cu totul originala și cateodata salbatica, pentru acompaniamentul lor, care uneori cuprinde acordurile cele mai capricioase, cele mai bizare, și alteori e cu totul simplu și chiar monoton.

Și cu toate acestea nu ne sfiim de a spera ca, cu cat iși va da cineva osteneala de a le juca, cu atat va pretui expresia de melancolie, dulce, și dureroasa chiar, care se pronunta mai in toate ariile de cantec ale romanilor. Sunt in muzica nationala a acestui popor de acele pasaje misterioase care fac sa se presimta dorinte infocate și ascunse in fundul inimii și care se manifesta prin planset numai.

De alta parte, ariile de dans rasuna acea veselie nebunatica, zgomotoasa, la care nenorocitul se arunca cu totul in aceste momente de placere.

Instrumentele ce intrebuinteaza romanii sunt: buciumul, fluierul pastorilor, cimpoiul și naiul. Sunt multi tarani care mai joaca și din vioara, dar artiștii de acest instrument se afla mai cu seama printre tigani, care sunt adevaratii muzici ai orașelor.

Aceștia se slujesc și cu naiul, și cu cobza, un soi de mandolina cu coarde de metal, pe care le ating cu o pana. Capul trupei executa melodia pe vioara; naiul face sa se auda mai tare, in sunete ascutite, pasajele cele mai patimașe; cobza tine loc de baza, și mai totdeauna e jucata de catre cel mai in varsta dintre artiștii tigani, care executa pe acest instrument acompaniamentele cele mai grele cu o indemanare vrednica de mirat.

Pe acești lautari ii intalnești in toate sarbatorile; ei poarta mai totdeauna haine orientale. Cand cineva ii aude executand in chip serios și melancolic, care niciodata nu-i lasa, ariile nationale romane intr-o societate aleasa, adaugand muzicii instrumentelor lor un cantec plin de tristete, și cand vede cineva impresia ce produce asupra auzitorilor, atunci pricepe ca, deși toti romanii care au primit o educatie cat de putin ingrijita au luat manierele și naravurile societatii moderne, cu toate acestea sentimentul national exista in toata virtutea la danșii și patrunde lustrul modelor straine.

Cat pentru caracterul și ritmul muzical al ariilor romane, se cade sa marturisesc curat ca este tot ce e mai greu de a deprinde și de a intelege daca cineva nu le-a auzit jucate in tara de catre lautarii indigeni. Ma voi incerca insa de a explica, pe cat se va putea, deosebitele genuri și nuantele cele mai caracteristice ale muzicii nationale romane.

Ariile romane se impart in doine sau balade, in cantece de lume sau romante, in cantece de joc sau hore și altele și in marșuri antice nationale.

Baladele sunt arii vechi ale carora cuvinte totdeauna amintesc vreun suvenir istoric sau vreun roman de amor. taranii de la munte, care sunt adevaratii barzi romani, canta aceste balade cu un glas plangator foarte lin, cu un muvement de muzica cu totul neregulat, staruind asupra notelor de cantec și iutind pe cele de fantezie. Ei știu sa dea acestor arii o expresie de intristare visatoare, de un efect extraordinar. Adeseori, cand cineva umbla in muntii tarilor romane, aude de departe un fluier care fluiera cu dulceata un cantec de dor. Atunci se oprește fara voie ca dominat de un farmec necunoscut spre a asculta mai mult timp aceste suspine ale muntelui. Am intalnit multi calatori straini in tarile romane care, nefiind deloc de școala romantica, mi-au marturisit ca aste cantece atat de simple și atat de expresive le-au facut o impresie mai vie și mai adanca decat toate gambadele muzicale ce se aud azi in salile de concert și de teatru și care sunt primite cu aplauze frenetice.

Cantecele de lume (romantele) sunt melodii facute pe poezii mai noi și au mai tot acel caracter ca al baladelor. Ele se deosebesc de balade in aceea ca, jucate cu un muvement mai iute, ele slujesc asemene ca arii de joc. Cantecele de joc sunt melodii inadins pentru dans.

Dansul cel mai obișnuit in orașe este hora. La tara se joaca hora, jocul de brau, calușarii etc.

Hora sa joaca astfel: dansatorii, atat oameni, cat și femei, al caror numar nu este marginit, se apuca de mana și formeaza un cerc unde fiecare poate intra și ieși dupa plac. Se joaca in rand, indoind un picior, in vreme ce celalalt face un pas inainte sau indarat; totdeodata braturile se clatina incet; dansatorii se apropie sau intind cercul tot cu acele mișcari, ceea ce da horei un oarecare aer de indolenta și de o lene care nu se intrerumpe decat de catre vreun vesel dansator ce-și manifesta veselia batand cu piciorul in pamant. Aceasta leganare gratioasa se cuvine mai cu seama de a se exprima in muzica; de aceea trebuie sa se apese mai mult baterea dintai a fiecarei masuri, iar a doua foarte putin.

Cu cat mișcarile horei sunt line, egale și liniștite, intru atat cele ale jocului de brau sunt vioaie și zgomotoase: dansatorii se tin cu mana stanga de incingatoare, rezemandu-se cu mana dreapta de umarul vecinului, și executa acest dans cu cea mai mare iuteala. Dansul Calușarilor are o semnificatie cu totul istorica pentru romani; taranii pastreaza in memoria lor fapte confuze din istoria vechilor romani, ai caror sunt urmași, și rapirea sabinelor este unul din inaltele fapte, cele mai memorabile, ale glorioșilor lor strabuni, al carei suvenir ei il celebreaza prin jocul Calușarilor. Ei alearga la sunetele fluierului, ale vioarei și ale cimpoiului, inarmati cu emblemele anticelor arme romane, maciuci, lanci, securi, și sar, striga, iau pozitii rezbelice, incat, prin aceste mișcari și prin zanganitul armelor, ei iși reprezinta suvenirul acestui cavaleresc episod al analelor primitive ale Romei antice. Saptamana Rusaliilor este cu totul consacrata acestui joc al Calușarilor, care tine loc de capitol de istorie.

Cititorul imi va ierta ca m-am oprit la descrierea tuturor astor amanunte. Am socotit ca era neaparat a zice cateva cuvinte asupra caracterului unei muzici nationale care, fiind necunoscuta artiștilor, precum și amatorilor pana acum, nu va lipsi, dupa cum sper, de a lua unul din cele intai randuri printre ariile nationale ale altor popoare ce au fost primite cu favor... etc.“




Melodiile romanesti


Aceasta pagina a fost accesata de 1797 ori.
{literal} {/literal}