Un orator mut

Un orator mut

de Vasile Alecsandri



Raposatul M. avea tot ce trebuie unui om ca sa devie un orator insemnat: invatatura, elocuenta naturala, memorie, gest espresiv, glas bine rasunator, originalitatea de idei, inaltarea de gandiri etc.; o singura cualitate ii lipsea: curagiul de a se sui la tribuna si de a vorbi in public; si aceasta lipsa de indrazneala, ce provenea dintr-un fond de onesta timiditate, paraliza toate frumoasele sale facultati in Camera, unde a fost adeseori trimis ca deputat de catre alegatorii judetului D. Precit intr-un mic salon M. isi  esprima ideile cu lesnire si cu verva, pre atat in fata unui public numeros el simtea ca i se intuneca mintea si ca i se leaga limba; prin urmare, el isi inghitea elocuenta ce-i sta in gat ca un nod. Astfel, cateodata un mugur nu se poate deschide, ci se usuca si cade fara a da floare si fara a produce fructul lui delicios.
Dupa caderea lui Cuza-voda, M., care fusese devotat domnului, venea in toata prmavara de petrecea putine zile cu mine, si aice, liber de orice emotiune, el lasa fraul elocuentii sale care in adevar isi inalta zborul foarte pe sus, cand oratorul era cuprins de indignare sau de entuziasm. Eu il ascultam cu placere, il admiram si-i atatam verva prin un sistem de contrazicere continua, si astfel gradinuta in care ne primblam devenea o arena politica ce se rasuna de discutari neimpacate. Intr-o zi, M., bine dispus, imi facu descrierea unei seante din Camera sub ministerul B., si aprinzandu-se treptat, agiunsese la un grad de exaltare neobicinuita, zicand:
-Frate! in tara noastra poreclele gioaca un rol cu atat mai extravagant, ca ele nu sint decat niste cuvinte deserte si lipsite de orice logica. O porecla aruncata de un om cu spirit, sau de un nebun, sau de un idiot in fata unui om sau chiar in fata unei clase intregi, ia proportiile unui stigmat, si toti nebunii si toti idiotii isi fac din ea o convingere politica. Astfel au fost inventate poreclei de moderati, de albi, de rosi, de liberali, de conservatori etc., cand ele nu aveau nici o semnificatie reala, si insa acele glume de ziare aveau pretentia ridicola de a fractiona societatea romana in partizi. Auzi, partizi! si inca partizi indusmanite, desi compuse de oameni care, afara din Camera, petreceau frateste impreuna si se sarutau in gura! Ce momiterie bufona de tot ce se petrece in Francia! Ce abuz de cuvinte seci! Ce parodie mizerabila de lucruri si de idei nepotrivite cu gradul de cultura si cu natura romanului! ... si, nota bene (Nu uita, baga de seama  lat.), fiecare epoca naste ciuperca ei ... vreu sa zic porecla ei: astfel, salvatorii patentati a patriei din anul nemintuirei 1866 inventasera o noua denumire pentru acei care nu dedesara mana cu dansii, denumirea de oamenii lui Cuza, adica, dupa mintea lor, tradatori ai neamului romanesc! Camera rasuna in toate zilele de aceasta apelare aplicata cu o intentie injurioasa, si ministrul isi facuse din ea un bici cu care lovea necontenit in unele banci ale Adunarei ... Era un spectacol trist si dezgustator! Intr-o zi, mai cu seama, inconsecventa sefului de cabinet trecuse peste toate marginile. Sangele ferbea in mine pe cand el da cu piciorul in cel cazut si deodata cuprins de indignare am strigat:

Domnilor!
Pentru un om ce se gaseste la carma tarii si care ambitioneaza titlul important de om de stat, domnul B. au comis o gresala serioasa in contra tactului politic ce trebuie sa prezide la toate actele unui adevart om de stat ... D-lui, intr-un act de violenta, pot zice copilareasca, au incalecat pe calul sau cel mai naprasnic si au venit aice ca intr-un manegiu sa ne deie spectacolul unor evolutii neobicinuite in sanctuarul unui parlament. Calul sau, ca toate dobitoacele cu narav, au sarit in sus si-n gios, au zvarlit in dreapta si in stanga, au lovit cu copita in oricine s-au gasit aproape de zburdarile lui desantate, intr-un cuvant, cavaler si cal au probat ca au nevoie de o mana puternica sa-i infraneze.
Cu toate aceste, onorabila Adunare au asistat cu multa rabdare la exercitiile neparlamentale ale D-lui B.! Ea l-au lasat sa fie pe placul sau: violent, agresif, nemasurat! ... i-au permis chiar sa iasa din marginele bunei-cuviinti, sa iasa chiar din discutie cu acel talent de orator de care d-lui ne-au dat atate exemple tragicomice in cariera sa politica. Onorabila Adunare au vroit negresit sa vada pana unde poate sa mearga cu nechibzuinta unui om imbatat de putere cand soarta lui il impinge ca sa-si franga gatul.
Fie-mi deci iertat si mie de a ma bucura de acest privilegiu de licenta in raspunsul provocat de insusi dl. B ... Voi cata insa sa nu-l urmez pe d-lui in calea de lipsa de respect pentru colegii mei ... D-lui au varsat pe capul nostru o bute plina de venin, prin urmare d-lui e prea inteligent pentru ca sa pretinda ca noi, drept multumita, sa-l stropim cu apa de trandafir, dupa uzul parintilor nostri.
In  discursul ce l-ati auzit, domnilor deputati, preopinentul au pronuntat in multe randuri, cu o intentie vederatam cuvantul de oamenii lui Cuza! si cu alta intentie, nu mai putin clara, d-lui au aruncat atunci in partea noastra o ochire care si ea avea intentia de a fi oarecum ... machiavelica . Aceste deosebite intentii aveau cu toatele o a patra intentie ... aceea de a ne arunca in fata o insulta! ... Aice este cazul de a zice ca francezul ca iadul e pavat cu bune intentii.
Oamenii lui Cuza! Iata dar un nou taraf inventat de acei ce au interes de a diviza si a subdiviza societatea romana in tarafuri si de a le indusmani intre ele cu scop de a profita taraful lor de vrajba aruncata in celelalte tarafuri. Calcul dibaci, precum videti, insa care merita de a fi inferat cu o calificare ... Ma abtin de a o rosti, pentru respectul ce datorez acestei adunari.
Oamenii lui Cuza! Unde sint? Citi sint acesti oameni?
Privesc impregiurul meu si vad deputati trimisi aice de natie, oamenii natiei prin urmare, iar nicidecum servitorii unui om, numeasca-se acest om Cuza sau altfel. Un ministru ... d-l B. inssui, poate sa fie omul unui om, dar un deputat nu este decat omul unui popor!
Oamenii lui Cuza! Ce vra sa zica aceasta denumire? ... Desemneaza ea pe acei oameni care, neavand micsurimea de a privi la slabiciunile omenesti ale unui sef de stat, tin seama numai de actele marete savarsite sub domnia lui? Desemneaza ea pe acei oameni care considera ca o nenoricire pentru tara cand vad tradarea infama furisandu-se pe langa tron si rasturnand tornul tarii in tina si in batgiocora? Desemneaza ea pe acei oameni care, respectand istoria patriei lor, respecteaza in caderea unui domn ales de natie o marire cazuta?
Atunci noi primim titlul de oamenii lui Cuza si raspundem: dar! sintem oamenii care nu dam mana cu tradarea!
Dar acum sa va intrebam si noi la randul nostru: Voi cine sinteti? A cui sinteti! Sinteti oamenii tarii? Nu! caci tara nu va cunoaste, nici vrea sa va recunoasca. Sinteti oamenii unei situatii? Nu! Caci nu sinteti de masura marelor eveneminte. Sa va spunem noi ce sinteti: sinteti oamenii unui almanah, oamenii Almanahului de Gotha! Si atacurile voastre au aceeasi valoare ca si basmele din calendare.
Aveti multe pacate pe cuget! E timpul sa va pocaiti, iar nu sa ridicati astfel fruntea cu dirzie si imprudenta! Scutul cu care va acoperiti are multe parti slabe si lesne de strapuns. Va consiliem dar sa va espuneti nicidecum, ci sa plecati capetele cind auziti rasunand cuvantul de tradare ... Dar! tradare! si tradare mai cumplita decat tradarea unui om! tradarea unei tari intregi, tradarea tronului ei savarsita prin calcare de juraminte, prin sacrificiul onorului armatei romane!
Ati intins o mana sacrilega pe steagul Romaniei, si pe acel stindard care era menit a purta in litere de aur cuvantul de glorie ati scris in litere negre cuvantul tradare! ... Din acel steag, odinioara fala tarii, ati facut o stemta umilita si ati avut nerusinarea de a-l intinde ca un covor la picioarele tronului! Iata ce ati facut voi, oamenii Almanahului de Gotha, iata ce n-am facut si nu vom face niciodata noi, amicii lui Cuza cazut de la putere, insa oamenii natiei romane!

-Bravo! Bravo ... am strigat aplaudand pe amicul M. Si zau! ai rostit acest discut elocuent?
-L-am rostit! ... mi-au raspuns M., insa l-am rostit in mine ca totdeauna!







Un orator mut


Aceasta pagina a fost accesata de 766 ori.
{literal} {/literal}