Pe un album
de Vasile Alecsandri
Picla deasa-mbrobodeste muntii nalti, plini de verdeata
S-a lor frunte reapare alba-n fapt de dimineata.
Astfel crincena durere pe-un cap tinar cind se-apasa,
Intr-o clipa strivitoare cu par alb in urma-l lasa.
O! cruzime-a patimirei! mina ta destrugatoare
Pare-a stinge focu-n inimi, s-al vietii falnic soare,
Doar acel ce are parte de avintul poeziei
Poarta-n veci arzind in suflet viul soare al juniei.
Fie capul nins de vreme, gindul ferbe, odrasleste
Ca brindusa nadusita, sub zapada ce-o-nveleste.
Vie-o raza de iubire, vie-un vint de primavara,
Ca prin farmec geniu, floare din morminte ies afara.
El cu foc mai dulce cinta, reintrat in viata noua,
Ea mai vesel straluceste in lumina si sub roua;
Caci durerea ca si iarna au meniri renvietoare:
Iarna scoate flori, durerea - cintice paturnzatoare.
1887
Pe un album
Aceasta pagina a fost accesata de 1871 ori.
