Legenda crinului

Legenda crinului

de Vasile Alecsandri


0 raza rasletita de soarele apus
Se 'ntarziese 'n cale-i far' a privi pe sus
Si nu stia, sarmana, cum, unde sa apuce,
Sa scape de-ale noptii fatarnice naluce.

In fuga-i, spaimantata, de arbori se lovea.
Lucirea-i scanteinda o clipa se ivea
Pe campuri, vai si dealuri, pe ape curgatoare
Si se perdea in umbra sclipind tremuratoare.

Se 'ntarziese! fapta-i era de neiertat,
Caci soarele plecase pe frunte-i nourat;
Dar cum sa nu 'ntarzie, cand ea fu ocupata
Din zori sa incalzeasca un mic mormant de fata?

Mormantul era umed s'un glas de ingerel,
Slab, plangator, mult jalnic esa gemand din el,
Zicand: "O! mama, mama, e frig, pieptul ma doare,
Nu ma. lasa!..." si raza uitase mandrul soare.

Acum ea ratacise in sboru-i sfiicios
Pe-un camp intins salbatic, pustiu si nisipos,
In care, singurica, o frunza vestejita,
Venea de vant adusa din zarea inegrita.

Lumina, radioasa ca visul de noroc,
S'apropie de frunza oprit' acum pe loc,
Si repede ca gandul in sanul ei patrunde.
Se face ghem de aur, de noapte se ascunde.

De-odata, la caldura din oaspele ceresc,
Prin frunza trec fierbinte fiori ce-o inverzesc.
Ea prinde grai si suflet, si razei blande zice:
"Tu, fulg de soare, noaptea, cum te gasesti aice?"

,Ah! ii raspunde raza, ramas-am pe pamant,
Lipita pana 'n seara de-un mic duios mormant,
In care-o copilita, sub piatra nadusita,
Suspina, trist si chiama pe maica ei cernita."

"O stiu!.. eu faceam parte din patura de flori
Depusa pe-a ei racla de scumpele-i surori.
Sub lacramile mamei uscatu-m'am in clipa
Si m'a adus aicea un vant pe-a lui aripa.

Vai! iata-ne amandoua pierdute in pustiu,
Ca dragalasul inger ce zace in sicriu,
Dar s'asteptam aicea voiosul fapt al zilei,
Fiind insufletite de sufletul copilei."

Soptind in intuneric plapande-au adormit.
O roua, mana sfanta, din ceruri le-a stropit,
Si 'n loc de-o frunza neagra si de o raza alba
A doua zi crescut-a un crin cu fruntea dalba.

Asa se nasc pe lume minunile de flori.
In ele reinvie copiii zambitori;
Dar nime nu pricepe mai bine-a lor mistere
Ca inima de mama, dorita si stinghere!...

Octombrie 1888





Legenda crinului


Aceasta pagina a fost accesata de 3436 ori.
{literal} {/literal}