Imn catra soare

Imn catra soare

de Vasile Alecsandri


O! soare, creatorul cind de pe tronul sau
Ti-a zis sa fii, vrind lumei sa dea supremul bine
Atunci el cu mindrie s-a oglindit in tine,
Si chipu-i sfint ramas-a in veci pe discul tau.

Atunci o liniste profunda s-a latit
Pe neagra framintare ce clocotea in haos,
Si lumile gustat-au intiiul lor repaos
Si cea intii zimbire sub ceruri s-a ivit.

Atunci o armonie sublima la auz
Iesi din a ta harpa cu strunele de raza,
Si-n noapte-i universul fu vesel ca sa vaza
Pe calea veciniciei eternu-i calauz.

O! soare fara umbra, o! splendide izvor
De viata, de rodire, de cint si de credinta,
Prin tine se afirma inalta providenta,
Din tine-a plecat zborul cerescului amor.

Tu geniului falnic dai aripi si cununi,
Tu omului ce moare insuflii dor de zile,
Tu dai un dulce farmec la flori si la copile,
Ce sint a tale fiice, minune-ntre minuni,

A tale ziori sint dalbe, maret al tau apus,
Pasind cu maestate in calea-ti ideala,
Formezi o luminoasa arcada triumfala
Prin care omenirea zareste Domnul sus.

Din toti nenorocitiicel mai nenorocit
E orbul ce nu vede sublima ta spelndoare,
Din toti cel mai cu parte si cel mai fericit
E vulturul, ce poate sa te atinte, -o! soare.

Eu, mic atom, in lume perdut, neinsemnat,
Te port in al meu suflet ce-ntreaga ta marire,
Caci vecinic el se-nalta spre tine-n stralucire,
Ca razele-ti la cuibul de unde au plecat.

In tine cred, o! soare, de tine-mi este dor,
Prin tine cunoscut-am vapaiele iubirei;
Cu tine-am fost tovaras pe calea fericirei;
In tine-am sorbit viata, in tine vreu sa mor!

(1887)





Imn catra soare


Aceasta pagina a fost accesata de 997 ori.
{literal} {/literal}