Vlad Tepes si stejarul

Vlad Tepes si stejarul

de Vasile Alecsandri


Targovistea e'n larma in zid e Pasti cu soare!
Vlad Tepes incruntatul i-au pus o cingatoare,
O cingatoare larga de oameni intepati.
Batrani cu barbe albe, calugari, juni, barbati,
Smunciti de la ospete, din hori, din veselie,
S' acum umpland vazduhul de-o vasta agonie!

Privindu-i, mandrul soare in nori de sange-apune!
Iar Tepes, nu departe, sub un stejar se pune
Pe-o culme, se intinde la umbra si admira
In ziua de 'nviere orasul cum expira,
Si cum, gemand sarmanii in chin si' n foc de sete,
Apar pe zarea rosa in negre siluete.

Si rade, cumplit rade calaul ne' mpacat!
Superb, stramos de codri, cu frunze 'ncoronat,
Stejarul ramas singur pe campul de negara,
Se pare o fantasma din lumea legendara,
O moaste uriasa din codrul daramat!
In secolul ce trece pierdut, instrainat,
UItat de coasa mortii pe tarmul scurtei vieti,
El are maiestatea augustei batraneti.
Un card de vulturi ageri in frunza lui s'ascund,
Furtunele cumplite in ea se pierd afund,
Si aprigul cutremur de munti rasturnator
Ii pare-un fior moale ce-l zgudue usor.
Cu cat se' ntinde noaptea in juru-i, el luceste;
Cu cat in juru-i creste pustiul, si el creste;
Picioarele-i sant prinse in tarna mormantala.
Dar fruntea-i luminata de raza imortala.
Pastorul de la munte si omul de ogor
Se 'nchina lui si' n fata-i graesc incetisor,
Caci umbra lui cuprinde trei seculi de misteruri,
Caci trunchiu i o coloana dintre pamant si ceruri,
Caci prin frunzisu-i verde un vuet lung rasuna
Ce pare ca sopteste de gloria strabuna.
Vlad Tepes il priveste si zice cu glas rau:
"Ce de mai tepi as face, stejar, in codrul tau!"
Atunci ca niciodata, gigantul s'a uimit!
De-un lung fior in freamat, frunzisul a vuit,
S' un glas de alta lume adanc patrunzator
A zis:
"O, tu, Vlad Tepes! hain cutezator!
Treci seculi, sant, trei seculi de cand voiosul soare
Revarsa peste mine cereasca lui splendoare!
Trie seculi am dat umbra si dulce adapost
La lumea care este, la lumea care-a fost.
La oameni si la fiare! ... dar om asa cumplit,
Dar fiar' asa ca tine eu inca n'am umbrit!
Tu ai in loc de suflet o iazma negara, care
Pe cruntul Satan insusi l-ar pune in mirare.
Iar gandul tau nu vede a tale fapte rele,
Cum nu se vede noaptea orbita, fara stele!

"Si insa esti puternic, esti Domn, pastor de turma!
Ar trebui sa infloreasca pamantul pe-a ta urma,
Dar nu! cand te-arati lumii, in san copilul plange;
Cand razi, a tale gingeni se vad rosind de sange;
S' ori-unde iti duci pasii, o buha cu-al ei sbor
Punandu-se drept soare, te' ntuneca de-un nor!
O! timp, al meu tovaras o! timp neodihnit,
Secerator de oameni! sub mine ai privit
Pe Domnul Negru-Voda cu stema 'ncoronota
Cand in aceatsa tara el a descalecat,
Om verde, Roman neaos, masurator de lume,
Ce rvea pe-a ei masura ca sa-si croiascaun nume!
Ai mai privit aice pe Mircea cel Batran
Sub un namol de lauri culcat pe-un pat de fan,
Dormind cu fata blanda si' n vis inca vazand
Pe Baiazed in fuga prin Dunare trecand.
Atunci din al meu codru iubit si respectat
Mult lemn de ghioage, arce, voinicilor am dat.
Caci pe atunci cand tara suna de crunte larme,
Stejarul cu vonicul era frate de arme.
Iar codrii, cetari unde manati de a lor soarte,
Romanii gaseau viata, dusmanii gaseau moarte!
S'acum eu martur falnic de-atatea fapte mari;
Eu care port in ghinda' mi un codru de stejari,
E care port pe umeri trecutul luminat,
Eu sa ma vad acuma de-un vierme-amenintat!...
In laturi fiara crunta cu negru cer-de-gura;
Tu spurci umbra mea sacra cu-a ta hidoasa ura!
In laturi, Tepeluse! ... un arbor viu ca mine
Nu creste gigant falnic pentr' un pitic ca tine"

Vlad Tepes se incrunta! in oarba lui turbare
Tresare, se repede, loveste' n trunchiul tare,
Dar, umilit, el cade si scapa jos pumnarul...
Cu-o frunza vestejita l-a palmuit stejarul!

Mircesti, 1874





Vlad Tepes si stejarul


Aceasta pagina a fost accesata de 2017 ori.
{literal} {/literal}