Viscolul

Viscolul

de Vasile Alecsandri


Crivatul din miazanoapte vajaie prin vijelie,
Spulberand zapada-n ceruri de pe deal, de pe campie.
Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian,
Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul framanta lumea! Lupii suri ies dupa prada,
Alergand, urland in urma-i prin potopul de zapada.
Turmele tremura; corbii zbor vartej, rapiti de vant,
Si rachitele se-ndoaie lovindu-se de pamant.

Zbierat, raget, tipet, vaiet, mii de glasuri spaimantate
Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Si-n departe se aude un nechez rasunator
Noaptea cade, lupii urla Vai de cal si calator!

Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire
Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire
O casuta dragalasa cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospetie il intampina zambind!

Convorbiri literare, 1 aprilie 1868


Viscolul


Aceasta pagina a fost accesata de 1435 ori.

{literal} {/literal}