Vinatorul

Vinatorul

de Vasile Alecsandri


Vinatorul pleaca grabnic la a zorilor ivire,
Si pe soare, falnic oaspe, il saluta cu iubire.
Lumea vesela tresare, mii de glasuri sunatoare
Celebreaza insotirea naturii cu mandrul soare.

Valuri limpide de aer, ca o mare nevazuta,
Trec alin pe fata lumii si din treacat o saruta.
Pe campia rourata pasul lasa urma verde,
Ce-n curand sub raza calda se usuca si se pierde.

Vinatorul soarbe-n cale-i racoreala diminetii,
Admirand jocul luminii pe splendorile verdetii,
Admirand in umbra calda florile de prin poiene,
Si paraie cristaline, si vultani cu mandre pene.

Pe colnic, in zarea luncii, un plop mare se ridica,
Cu-a lui frunza argintie facand umbra pe valcica.
Vinatorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare
Doua veveriti pe-o creanga rad de arma-i lucitoare.

Convorbiri literare, 1 mai 1868







Vinatorul


Aceasta pagina a fost accesata de 1029 ori.

{literal} {/literal}