Venetia

Venetia

de Vasile Alecsandri


I.
Cand ochii mei innoata in gingasa lumina
Ce tainic isvoraste din ochii tai frumosi,
Atunci ori-ce durere in sanul meu s' alina
Ca marea tulburata ce-adoarme si suspina
Sub ale noptii blande luceferi mangaiosi;

Caci ziditorul lumii, in dulcea lor privire
Varsand vapaia lina si farmec de slavit,
Le-a dat a sa putere s' a sa Dumnezeire,
Ca sa-mi arate' n lume un drum de fericire,
O cale luminoasa sub cerul innegrit!

II.
Cand fruntea mea in pace cu drag e leganata
Pe sanul tau ce salta aprins de dulce dor,
Fiinta mea ferice, de visuri desmierdata,
In lumi necunoscute se simte inaltata
S' urmeaz' a ta fiinta in tainicl ei sbor,

Caci sanul tau in care domneste-a ta iubire
Precum o lampa sfanta ce arde ' ntr' un altar,
Frumos ca si altarul uimeste-a mea simtire,
Trezind in al meu suflet ori care nalucire,
Stergand din a mea minte ori care gand amar!

III.
Cand vesela, fierbinte, guritaq-ti zambitoare
Ma ' ncanta , ma imbata cu-a sale sarutari,
In inima-mi atunce s' aprinde -un dulce soare,
Si viata-mi, ca albina lipita de o floare,
Se leagana in raiuri pe-ale tale desmierdari.

Caci ingerul iubirii, al carui glas patrunde
Si care langa tine din ceruri a sburat,
A strans pe-a ta guritam aripele-i rotunde
S' acum ca intru' n leagan, in ele se ascunde
Cu lira sa duioasa ce canta ne' ncetat.

IV.
Cand noaptea in tacere, la ora ce s'aduna
A dogilor vechi umbre pe maluri sovaind,
Gondola, leagan dulce, ne primbla impreuna
Pe luciul lin al marii in care alba luna
Cu stelele voioase se scalda stralucind;

Atunci, din umbra deasa ce doarme 'ntre canaluri
Din lampele aprinse in boltele ceresti,
Din turnuri, din palaturi ce triste zac pe maluri,
O tainic' armonie pluteste peste valuri,
Soptind inimei noastre cuvinte ingeresti:

V.
Iubiti, iubiti!  ne zice Venetia cernita,
Iubiti, amorul vostru puternic e si sfant!
Iubiti, si calea voastra va fi tot inflorita!
Si' n sanul nalucirii, pareche fericita,
Cu-o lunga sarutare, veti trece pe pamant;

Caci vremea ce rastoarna cu coasa-i nempacata
A falei omenirii vechi martori si mareti,
Nu poate-avea putere de-a stinge nici odata
Acea scantee vie de dragoste ' nfocata
Ce lumineaza calea frumoasei tinereti!

Palatul Benzonus, Venetia
11 Septemvrie 1846




Venetia


Aceasta pagina a fost accesata de 998 ori.
{literal} {/literal}