Vantul

Vantul

de Vasile Alecsandri


Vantul e copil zburdalnic, fara mila, nici mustrare,
Care-mpinge-n rea furtuna toate vasele pe mare,
Si, ca lupul dupa turme, se alunga dupa nori,
Si doboara stejari falnici si desfoaie blande flori.

Vantul fura o scanteie si-n girezi el o arunca,
Privind cum se perde rodul unui an intreg de munca,
Apoi merge la copile ce culeg laur de in
Si razand le despleteste, desmierdand albul lor san.

In tuspatru parti a lumei turbat vantul se tot duce,
Ca paganul pe mormanturi rasunand crestina cruce,
Si de-a moriilor blastemuri alungat, fuge nebun
Pintre tufe-ntepatoare si nuiele de alun.

Iar cand el se-ntoarce-n codri, mama lui ce-l tot boceste
Zile-ntregi il scalda-n lapte si de rani il lecuieste ...
– „Nu mai plange, maiculita! zice el, asa cum sant,
Cand sarut ochii lor veseli, se dau fetele in vant!"

Convorbiri literare, 1 februarie 1869




Vantul


Aceasta pagina a fost accesata de 1234 ori.
{literal} {/literal}