Ursita mea

de Vasile Alecsandri

Intr-un castel, departe,
Din ceruri avui parte
Sa vad un ingerel.

Mult trist era castelul!
Mult vesel ingerelul,
Mult gingas, tinerel!

Avea ceresti blandete,
Pe frunte-i dulci albete,
In ochii-i dulce foc,

S-o tainica zambire,
S-un suflet cu iubire,
S-o soarta cu noroc.

Eram eu inca june
Acea scumpa minune
Era ursita mea!

Asa avui eu parte
Intr-un castel, departe,
A ma-ntalni cu ea.
       *
Intr-un palat, pe mare,
Intr-un oras, ce pare
Din valuri rasarit,

Departe de-a mea tara,
In urma vazui iara
Ursita ce-am iubit.

S-acolo, fara frica,
Pe Mare-Adriatica
Gondola ne-a primblat,

Si-n leagan de iubire,
Pierdut in fericire,
Tot sufletul i-am dat!

Pe soare si pe luna.
Cu mine impreuna
A fost ursita mea

Asa avui eu parte,
Intr-un palat, departe,
A ma iubi cu ea!
       *    
Iubitu-ne-am in lume,
Plutind pe-a marii spume,
Calcand pe verde plai,

Si, lumii dand uitare,
Cu-o lunga sarutare,
Trecut-am lin prin rai,

Dar intr-o noapte lina
O palida lumina
Se stinse in eter,

Si ingeru-mi cu jale,
Zburand pe-a stelei cale,
Se-ntoarse iar in cer.

Eram atunci pe mare
In dulcea-i leganare
Muri ursita mea!

Asa avui eu parte
A sta in veci departe
S-a plange dupa ea!

1849, Malta




Ursita mea


Aceasta pagina a fost accesata de 1876 ori.