Umbrei lui Nicu Ghica

Umbrei lui Nicu Ghica

de Vasile Alecsandri


Tu ce-ai fost in lume atat de iubit!
Inima de inger! suflet amarit!

Mare a fost taina durerilor tale,
De-ai lasat in lacrimi, de-ai lasat in jale

Patrie, sotie, rude si copii.
Ce te plang pe malul tristei vecinicii!

Dar cat de grozava, cat de nepatrunsa
A fost acea taina in sanu-ti ascunsa,

Astfel tu in suflet erai simtitor
Si l-a altor patimi dulce-ndurator,

Astfel stiai face jertfi necontenite,
Ca din pragul mortei te-ai fi-ntors, iubite.

De gandeai ce lacrimi lasi in urma ta,
De puteai copiii a ti-i saruta!...

O, fiinta blanda, umbra mult jalita!
Auzi tu din tarmul unde esti sosita

Cum te plange lumea care te-a perdut?
Cum te plange tera care te-a avut ?

Vezi tu valul negru, noaptea-ntunecata
Care peste inimi s-a intins deodata?

Simti tu de departe ce desert cumplit
Lasi intre prietini care te-au iubit?

Omenirea trista a perdut in tine
O comoara scumpa, un izvor de bine.

Patria un razem, noi un fratior,
Copilasii tineri fericirea lor!...

O, voi, lanturi tainici, voi, legaturi sfinte
De copil al tarii, de om, de parinte!

Visuri de iubire si de viitor,
Ce-nganati in cale-i omul trecator!

Voi, simtiri inalte ale omenirei,
Glasuri mangaioase a Dumnezeirei,

Toate, intro clipa, cum de-ati parasit
Sufletu-i nemernic, gandu-i ratacit?..

Astfel a vrut soarta! si cand ea voieste,
Omul cade!... iarba pe-a lui urma creste!

Omul e o taina, viata lui un vis,
Sufletelor blande cerul e deschis!

Cel ce-a fost odata stersu-s-a din lume
Ca un fulger iute, ca un val de spume.

Cel ce respandit-a bunuri pe pamint,
Singur, in tacere, zace sub mormant,

Singur, intr-un codru, doarme el departe
De al lumei zgomot, visuri mult desarte,

S-umbra-i e-nganata jalnic, lin, usor
De-al codrului freamet si de-al nostru dor!

1851, Iasi





Umbrei lui Nicu Ghica


Aceasta pagina a fost accesata de 1104 ori.
{literal} {/literal}