Strofe desparechiate

Strofe desparechiate

de Vasile Alecsandri



I.
In pulberea dusa de vinturi
Sub pasii nostri calatori,
Cita-i luata de pe flori
Si cita, vai! de pe morminturi!

Voi, ce purtati cupa la gura,
Ah! desertati cupa deplin...
A mortilor cenusa sura
Presara-ades dulcele vin!

II.
Inger cazut! Infipt-ai piciorul tau in tina,
Miscind din vreme-n vreme aripele-n lumina.
Putea-vei scapa oare din gindul ce te-a prins?
Vai! chiar pe-a ta aripa noroiul s-a intins!

III.
Privind fara-ncetare prostia omeneasca,
De lung urit cuprinsa, Eternitatea casca!

IV.
Din crinul palid ce cade, moare,
Alt crin rasare viu pre pamint.
Tu, copilita, ai murit floare
S-ai zburat, inger, de pe mormint.

V.
Cind ochiul se deschide in faptul diminetii,
Cu razele luminei uneste pe-ale vietii,
Si cerul si pamintul in el se intilnesc
Si-n dulce oglindire voios se infratesc.

VI.
Te-ai dus in raiul cu dulci lumine,
Dar nu esti moarta tu pentru mine!
Eu jumatate sint in mormint,
Tu jumatate esti pe pamint!

VII.
Sculptor cu mina aspra! Acel care-n urgie
Sculpteaza Libertatea in forma de sclavie,
Ca trist fior de moarte se strecura prin lume
Si chiar mormintul rece respinge al sau nume.

VIII.
Maretul Rege, mindru de sceptrul sau puternic,
Ce-apasa fruntea goala poporului nemernic,
Se crede deopotriva cu insusi Dumnezeu!
Un singur om pe lume infrunta visul sau,
Zicindu-i : " Tu ai sceptrul cu care sapi pamintul,
Eu, cioclu, am lopata cu care-ti sap mormintul!"

1875





Strofe desparechiate


Aceasta pagina a fost accesata de 891 ori.
{literal} {/literal}