Steluta

Steluta

de Vasile Alecsandri


Dedicatie E.N. (Elenei Negri)

Tu, care esti pierduta in neagra vecinicie,
Stea dulce si iubita a suf letului meu!
Si care-odinioara luceai atat de vie
Pe cand eram in lume tu singura si eu!

O! blanda, mult duioasa si tainica lumina!
In veci printre stelute te cata al meu dor,
S-adeseori la tine, cand noaptea e senina,
Pe plaiul nemuririi se nalta c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece inca
Din ora de urgie in care te-am pierdut!
Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adanca
Ca trista vecinicie e fara de trecut!

Placeri ale iubirii, placeri incantatoare!
Simtiri! marete visuri de falnic viitor!
V-ati stins intr-o clipala ca stele trecatoare
Ce las-un intuneric adanc in urma lor.

V-ati stins! si de atunce in cruda-mi ratacire
N-am alta mangaiere mai vie pe pamant
Decat sa-nalt la tine duioasa mea gandire,
Steluta zambitoare dincolo de mormant!

Caci mult, ah! mult in viata eu te-am iubit pe tine,
O, dulce dezmierdare a sufletului meu!
Si multa fericire ai revarsat in mine
Pe cand eram in lume tu singura si eu!

Frumoasa ingerela cu albe aripioare!
Precum un vis de aur in viata-mi ai lucit,
Si-n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lasandu-mi numai un suvenir iubit.

Un suvenir, comoara de visuri fericite,
De scumpe, si fierbinte, si dulce sarutari,
De zile luminoase si indumnezeite,
De nopti venetiane si pline de-ncantari.

Un suvenir poetic, coroana vietii mele,
Ce mangaie si-nvie duioasa-inima mea,
Si care se uneste cu harpele din stele
Cand ma inchin la tine, o! draga, lina stea!

Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,
Ai desteptat in mine poetice simtiri,
Primeste-n alta lume aceste lacrimioare
Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!





Steluta


Aceasta pagina a fost accesata de 2021 ori.

{literal} {/literal}