Scranciobul

Scranciobul

de Vasile Alecsandri


 In scranciobul din culme se dau flacai si fete,
Copile flori de aur, voinici cu negre plete.
-Iubito, zice unul, pe fata 'ngalbinesti,
Si ochii tai in zare cu dor ii atintesti!

-O! dar privesc, iubite, colo in departare
La cele dealuri nalte, la cea campie mare,
Cum se 'nvartesc de iute si cum se lipmezesc,
Unind a lot verdeata albastrului ceresc!

-Privirea ta, iubito, se 'ndreapta catra soare?
-Dar! urmaresc cu ochii cei vulturi si cocoare
Cum se intrec cu norii, cum se' nvarstesc in sbor
Sub cerul ce se'ntoarce rotis de-asupra lor.

-In ochii tai, iubito, o flacara s' aprinde?
-Dar; simt ca al meu suflet aripele-si intinde...
Eu sbor ... ah! sbor... De-odata copila sare 'n vant,
Si vrand la cer sa sboare, ea cade in mormint!




Scranciobul


Aceasta pagina a fost accesata de 998 ori.
{literal} {/literal}