Ronsard la Tuluza

Ronsard la Tuluza

de Vasile Alecsandri


Dedicat Domnului A. Roque-Ferrier


Ronsard, al regilor poet
Si al poetilor jun rege,
Din al Parnasului boschet
Vroia noi lauri a culege,

El pleca deci la Tuluza
Si' n fantana din Valeluza
Isi scalda in trecat muza.

Tuluza' ntreaga e' n serbare,
Magistri gravi si dame multe
In Capitul cu nerabdare
S' au adunta ca sa-l asculte.

Romsard mandru 'nainteaza
Lira el isi acordeaza
S' un cantec straniu intoneaza.

El spune 'n limba cea divina
Cum pe cand Franta era' n valuri,
Strabunu-i, Banul Maracina
Nascut pe-a Dunarii verzi maluri,

Veni pe-un smeu calare
S' ajute 'n lupta mare
L' a Francilor salvare.

Cu toti uimiti il ascultara,
Apoi, cu glasuri triumfale,
Invingator il proclamara
In vechile Jocuri Florale.

Iar in loc de eglantina
Lui magistrii grav inchina
O! Minerva argentina.

El o priveste 'n admirare
Soptind: "O! Zee cuminitita,
Izbanda mea ar fi mai amre
De-ai fi tu dulcea Afrodita".

Magistrii grav zambira
Si damele rosira
Si lung la el privira...

Din Capitul iar spre CValeluza
Pleca Ronsard pe o zi calda,
Insa in loc de-asi scalda Muza,
El pe Minerv' acum o scalda.

De-atuncia zeea rasfatata
In Privente des s' arata
Cu raze vii incoronata.

Montpellier, 1882




Ronsard la Tuluza


Aceasta pagina a fost accesata de 880 ori.
{literal} {/literal}