Puntea

Puntea

de Vasile Alecsandri


Soapta noptii se aude suspinand incetisor;
Arborii prin intuneric dau un freamat sunator,
Si deodata Aurora se iveste radioasa,
Ca un ochi ce se deschide sub o geana luminoasa.

Dulce, vesela, rozie, scumpa ca un vis iubit,
Ea-si ia zborul peste lume de la mandrul rasarit
Si-intalneste-n a sa cale o copila cosanzeana
Ce-i scaldata in navalnic si-n san poarta odoleana.

S-a oprit copila trista pe o punte de stejar,
Plansu-i lin pe san ii cade ca un scump margaritar;
Iar paraul de la maluri smulgand floare dupa floare,
Le depune cu soptire langa albele-i picioare.

De ce plangi? ii zice-o raza pe-a ei frunte stralucind.
Tu esti juna, esti menita sa traiesti, sa mori iubind;
Pentru tine-orice durere trebuie ca sa se curme
Nouri sunt ce nu fac umbra si dureri ce nu lasa-urme.

Convorbiri literare, 1 martie 1869

(Fetele de la tara isi fac scaldatoare de navalnic (pteris) si poarta pe ele flori de odoleana (valeriana) pentru ca sa devie mai atragatoare.)




Puntea


Aceasta pagina a fost accesata de 952 ori.
{literal} {/literal}