Puii clostei

Puii clostei

de Vasile Alecsandri


In Cismigiul verde, brandusi de primavara,
Sub chipuri de vesele copile,
Apar ca niste zane din lumea legendara,
Ce mortilor din groapa ar sti sa dee zile.

Razand, ele vand tuica; dar aspra bautura
Devine-un nectar dulce sub dulcea lor privire,
Ferice care soarbe macar o picatura,
Pe care-a desmerdat-o o gingase zambire!

Priviti! ele se misca in raze vii de soare,
Inveselind chiar cerul cu fapta lor cea buna,
Caci ele pui de closca, miloase ' nduratoare,
Si sfanta Caritate in juru-i le aduna.

Ramane' n admirare ori cine le priveste,
Odrasle-a Romaniei cu gratioase daruri,
Blanzi ingeri care, vesel, cand lumea patimeste,
Revars'o roua lina pe trista omenire.

Zambiti, copile scumpe acelor arside focuri.
Zambirea virginala e un ceresc tezaur.
Voi stiti a scoate mana din rasete si jocuri
Si tuica s' o prefaceti in ploaie chiar de aur...

(Versuri scrise in graba cu ocaziunea serbarii din Cismigiu in folosul incendiatilor din Focsani)




Puii clostei


Aceasta pagina a fost accesata de 983 ori.
{literal} {/literal}