Prier si fata iernei

Prier si fata iernei

de Vasile Alecsandri


I.
S-au iubit iarna cu gerul
S-amindoi s-au insotit.
De frig mare atunci chiar ferul
Scrijelit au amortit!
L-a lor nunta-ngrozitoare
Moartea rece-au asistat
Si, privindu-i mindrul soare
Sus pe cer a inghetat.

Mirii sarbezi in cojoace
Veselit-au sase luni,
Invitind cu ei sa joace
Viscoloasele furtuni,
S-au avut la cununie
Lautari de triste hori,
Asprul Crivat de urgie,
Corbii trist croncanitori.

Iar nuntasi, un numar mare
De lupi lacomi, de ursi grosi,
Toti cu blane pe spinare,
Cu dinti lungi, cu ochii rosi.
Ei in noaptea nuntiotare
Mare praznic au facut
De plapinde caprioare
Si de-un biet copil perdut!

II.
Iarna are-o fata alba
Ca stergarul alb de in.
Fata are-n sin o salba
De frumoase flori de crin,
Si zapada pe-a ei fata,
Si par luciu de argint;
Pe sub gene, ochi de gheata,
Pe sub buze, margarint.

Ea-i frumoasa ca o moarta
In momentul cel suprem
Cind, plecind din lume, poarta
Al veciei diadem;
Dar ca statuied e ceara,
Doarme far-a se trezi
De cu ziori si pina-n seara,
De cu seara pina-n zi.

In zadar o tot saruta
Mama ei la ea privind;
Copilita-n veci tacuta
Ii zambeste aromind.
Mindrul soare cu iubire
O dismiarda in zadar.
Ea ramine-n neclintire,
Ca un viu margaritar.

III.

Iat, -aude-n departare
Prier, al verdetii domn,
De vestita fata mare
Adormita-n vecinic somn,

Si el simte deodata
Foc in sinu-i tulburat,
Si in suflet dor de data,
Dor aprins de insurat.

Iata-l pleaca, dar se lupta
Pe-a lui cale nencetat
Cu ninsoarea intrerupta
De ploi reci, de vint turbat;
Si, rapit pe-aripa grabii
El strabate neoprit
Tristele zile-ale Babuu,
De cocori calauzit.

Iat, -ajunge, iata vede
Fata-n haine de ninsori.
El o cheama, se rapede
S-o saruta de trei ori.
S-au trezit copila draga
Sub sarutul arzator,
Ea zimbeste, dar, pribeaga,
Se preface intr-un nor!...

Convorbiri literare, 1 mai 1876

(Prier - numele poporal al lunii lui April)




Prier si fata iernei


Aceasta pagina a fost accesata de 1462 ori.
{literal} {/literal}