Portret dedicat doamnei X, Y, Z
de Vasile Alecsandri
Superba, maiestoasa, te simti ca esti regina,
Caci fruntea-ti se inalta cand lumea se inclina,
si imnul omenirei, un imn de adorare,
Ajunge pan' la tine in slaba suspinare.
Ai ochi ca doi luceferi din aspra meaza-noapte,
Ce 'nghiata de departe a inimilor soapte.
Privirea ta mareata de-abia se rataceste
Pe turma 'ngenunchiata ce 'n taina te slavesce.
Chiar soarele ferbinte, de-ar vrea cu fericire
Se 'si schimbe nemurirea pe-o vieata de iubire,
Ar stinge-a sale raze pe inima-ti de ghiata,
si lumea trista-ar zace sub o eterna ceata.
Nici o mindrie mare nu 'ntrece a ta mindrire !
Nici spada nu intrece cumplita-ti nesimtire !
Nici marmura cioplita albimea ta nu 'ntrece...
Ca luna 'n mezul ernei frumoasa esti si... rece !
Portret dedicat doamnei X, Y, Z
Aceasta pagina a fost accesata de 2342 ori.
