Poetului si filologului Gabriel Azais
de Vasile Alecsandri
Raspuns la brindul sau din 7 mai 1882, inchinat mie la Alby
Un arbor, ce mai mult rodeste
Cu cat mai mult imbatraneste
Sub cerul Tarii Romanesti,
E pomul trainic ca stejarul,
Ce' n toamna isi aduce darul
De mere grase, mari, domnesti.
Din mosi-stramosi la noi se spune
C' a fost a raiului minune
Pe timpii nasterii lumesti.
Si chiar din el Eva' ncantata
Gustand, a inflorit de-odata
Ca cel mai splendid trandafir,
Iar de atunci orice fecioara
Poarta ascuns in inimioara
Un vis din rai, un suvenir.
Si'n Orient, plin de mistere,
Altarul cu arom de mere
Parfuma sfantului unt-de-mir.
Tu Azais, ce'n batranete
Pasesti cu-avant de tinerete
Cu fruntea sus, pe-al vietii drum.
Vechi arbor incarcat de poame.
A caror suc atata foame,
Iar sat n'aduce nici decum,
Caci ele dau stiinti, placere.
Precum un crin ne da si miere
Si mult imbatator parfum.
Lasat-ai, Azais, sa cada
Un fruct placut din a ta roada
Pentr' un poet din rasarit,
El l-a cules voios in cale.
Pe cand purta zilele sale
Sub cerul vostru aurit,
Si l-a gustat cu lacomie,
Si imbatat de poezie
Ureaz' acum cu glas uimit:
"Tie-Azais, sa-ti faca parte
De trai manos, si lung, si lin,
Ca sa privesti in a ta viata
Reinfratirea cea mareata
A neamului intreg latin.
Apoi sa lasi iubitu-ti nume,
Precum un mar domnesc in lume
Ca sa doreasca tot in plin."
Poetului si filologului Gabriel Azais
Aceasta pagina a fost accesata de 1840 ori.
