Podul
de Vasile Alecsandri
Scris pentru Margareta cand va fi mare
Pe podul unui vas feeric,
Cu forma de castel bogat,
Ce straluceste-n intuneric
Fantastic, vesel luminat,
Si care poarta drept catarguri
Trei turnuri nalte ce plutesc
Sub vastele albastre larguri
A oceanului ceresc,
Ma primblu-n ora diminetii
La soarele dezmierdator.
Ca-n timpul dulce-al tineretii,
Ca-n timpul meu de calator,
Si, farmecat de-o nalucire,
Imi pare ca dalbul palat
Se misca-n lina lenevire
Prin lumile ce le-am visat.
Ma duce la frumoase maluri,
Umbrite de verzi palmieri
Si-ncinse cu-aurite valuri
Sub aburiri de primaveri.
Ma duce-n India brahmina,
In raiul de la Taiti,
In care vecinica lumina
Indeamna vecinic de-a iubi.
El mai cu seama se-ndrepteaza,
Unindu-se cu gindul meu,
Spre-o tara mindra si viteaza
Si mare cit numele sau.
Spre-o Romanie viitoare,
Pe al carei cer nemarginit
Sa nu apuie scumpul soare...
Dar in ce vis m-am adincit?
O! Margareta cu drag nume,
Cu mine vina sus, pe pod,
Ca sa culegem de prin lume
Al veseliei dulce rod.
Cintind, vom trece impreuna
Pe linga plaiuri ngeresti,
Si eu sub razele de luna
Ti-oi spune splendide povesti.
Ne vom opri la cea minune
Di marea de la Ceylan;
Vor trece-apoi in rapegiune
Strimtura de la Magelan,
Si te-oi conduce zambitoare
La radiosul paradis,
Prin care-n noaptea visatoare
Se rataceste al tau vis,
La insula ce se incinge
De-un briu de flori, aparator,
De unde vecinic nu s-atinge
Nici o durere-n al ei zbor;
La tarmul unde-s pasarele,
Soli dragalasi de fericiri,
Ce poarta-n pliseul lor inele,
Inele pentru logodiri.
Castelul Peles, noiemvrie 1887
Podul
Aceasta pagina a fost accesata de 2050 ori.
