Poclonul lui Penes
de Vasile Alecsandri
Penes sta pe camp de paza.
Noaptea-i neagra 'n jurul sau.
El tinteste ochi sa vaza
Ochii dusmanului rau.
Dar nimic nu luce 'n zare.
Zarea-i oarba, ceru-i orb.
Prin cumplita ' ntunecare
Trece-o bomba si un corb.
Penes sta si se gandeste
La caminul stramosesc,
La iubita ce-l iubeste.
La parintii ce-l jalesc,
Apoi sterge cu oftare
Doua lacrimi intr' ascuns,
Si iar cade 'n cugetare,
De un tainic dor patruns.
Penes cugeta si zice:
"Ce minune de odor
Sa duc tarii cand d' aicea
M' oi intoarce ' nvingator?
Sa-i adun comori straine?
Robi in carduri sa-i adun?
Ba-i mai bine, zau, mai bine
Drept plocon sa-i duc un tun!..."
Penes, om de omenie,
Sare 'n Plevna dintr' un sbor
Si apuca 'n barbatie
Tunul cel mai tunator.
Tarii lui apoi cu fala
Dandu-l zice: "Fa din el
O coroana chiar regala,
O coroana de otel!
Si cu dansa 'nlaureste
Domnul nostru norocos.
Ce ne-a dus, dus vitejeste
La razboiul glorios.
El! Virtutea militara
Ici, la piept mi-a aninat.
Eu ii dau re ' ntors in tara,
O coroana s' un regat!"
10 Mai 1881, Mircesti
Poclonul lui Penes
Aceasta pagina a fost accesata de 2187 ori.
