Plugurile
de Vasile Alecsandri
Noroc bun! Pe campul neted ies romanii cu-a lor pluguri!
Boi plavani in cate sase trag, se opintesc in juguri!
Bratul gol apasa-n coarne; fierul taie brazde lungi
Ce se-nsira-n batatura ca lucioase, negre dungi.
Treptat campul se umbreste sub a brazdelor desime;
El rasuna-n mare zgomot de voioasa argatime,
Iar pe lanul ce in soare se zvanteaza fumegand,
Cocostarcii cu largi pasuri calca rar si meditand.
Acum soarele-i l-amiezi; la pamant omul se-ntinde;
Card de fete si neveste de la sat aduc merinde;
Plugul zace-n lan pe coaste, iar un mandru flacauas
Mana boii la izvoare si ii paste la imas.
Sfanta munca de la tara, izvor sacru de rodire,
Tu legi omul cu pamantul in o dulce infratire!
Dar lumina amurgeste, si plugarii catre sat,
Haulind pe langa juguri, se intorc de la arat.
Convorbiri literare, 15 mai 1868
Plugurile
Aceasta pagina a fost accesata de 2508 ori.
